Psihoterapie sau spiritualitate …
”singurul lucru care-l poate salva pe om este iubirea” (Cioran)
dar cum o manifestăm? cum facem să ajungă la suflet manipulând mintea intoxicată de traumă?
Stau de vorbă cu Iulia, care activează în zona transformării spirituale.
Iulia lucrează cu Transformarea cuantica prin conexiunea holistica cu Sinele.
Este o companie plăcută și o persoana față de care poți discuta deschis.
O prietenă comună ne-a pus în legătură și acest interviu consemnează o parte din discuțiile noastre.
Recunosc, inițiativa de a publica îi aparține și îi sunt recunoscătoare pentru sugestie întrucât a cunoaște opiniile celor din jur este foarte important pentru mine ca psiholog.
Am fost întotdeauna adepta adevărului științific.
Îmi plac lucrurile care pot fi explicate prin raționamente logice, teoriile care pot fi puse în evidență prin experimente repetabile, adevărurile demonstrate statistic.
Și, chiar dacă sunt atentă la limitele acestora, le prefer în locul supozițiilor.
Odată cu propriile experiențe de viață, poate și cu trecerea anilor…am simțit să mă apropii și de spiritualitate.
De câte ori mă apropiam însă, mă îndepărta lipsa oricăror explicații concrete și intoleranța cvasitotală a spiritualității, sau cel puțin a celor ce o practică, față de orice teorie științifică.
Aceasta este premiza de la care am pornit în dialogurile mele cu Iulia.
Am găsit numeroase valențe comune în spiritualitate și backround-ul meu de medic-psihoterapeut.
A fost însă și o teorie, pe care o mai auzisem, dar pe care nu am reușit niciodată să o ”integrez”: teoria iubirii universale.
Așa încât atunci când și Iulia a menționat în conversațiile noastre ideea că ”totul este iubire” și poți îmblânzi agresorul ”trimițându-i iubire”… mi-a dat cu virgulă.
Roberta:
Am simțit să-ți spun că azi, în drum (pe jos) către cabinet, am avut un insight legat de ideea de a trimite iubire și, deși în continuare nu suntem fix pe aceeași lungime de undă, am înțeles cum se “traduce” asta în cazul particular al unui om traumatizat. Mă “chinuia” cumva, de ceva timp, și acum, în sfârșit, am înțeles.
Iulia:
Și cum ai simțit să procedezi?
Sau cum ai tradus ?
Roberta:
cred că pentru un om care a trecut printr-o trauma a-i spune să-și iubească agresorul este echivalent cu a-i spune că el nu contează, înseamnă să-l anulezi pe omul traumatizat.
Înseamnă să nu crezi în durerea pe care el o simte ca victimă, ca și când rolul acesta este unul corect, unul pe care îl ”merită”…
Dar, îi poți sugera să trimită iubirea către el însuși. Pentru că iubirea (chiar și autoexprimată) este cea care vindecă răni și abia după ce omul și-a vindecat rănile, poți să-i sugerezi să privească cu toleranță, compasiune și chiar un fel de “căldură” către agresor/torționar.
Omul traumatizat are nevoie de susținerea celorlalți, a lui Dumnezeu sau măcar a lui însuși ca să aibă suficienta încredere în sine (subminată de orice act de umilire, distrugere, rănire pe care îl aplică agresorul și care poate fi copleșitoare fie prin intensitate, fie prin durată, fie ambele) astfel încât să-și dea voie, să-și permită să aleagă pentru el fericirea și echilibru.
Trimițând iubire, lumină…spre el însuși își permite să-și refacă rezervele de energie. Și începe să ia decizii din calm și echilibru. Nu mai folosește ca sursa de energie furia și ranchiuna pe care i-o provoacă atitudinea agresorului și care furie este un mecanism “compensator” derivat din instinctul de conservare.
Astfel victima dezvoltă o reacție pozitivă, sănătoasă de impunere a barierelor împotriva agresiunii, pe când furia izvorâtă din frică, din instinctul de supraviețuire este o furie ”neputincioasă”, care nu face decât să crească neîncrederea victimei în forțele proprii.
Iulia:
Foarte frumos. Separarea și dualitatea nu sunt o soluție. Dar cum simți tu este cel mai bine. Iubirea nu este unilaterală ci este în toate direcțiile și sensurile. Este permanentă, perpetuă și nelimitată.
Iubire și doar iubire. Nu în separare, ci în Unime.
Roberta:
Ce înțelegi tu prin a trimite iubire în toate direcțiile?
Înseamnă să gândim ”de bine” către persoana respectivă sau să începem să-i ”rezolvăm” problemele (gen vecina care ne cere mereu bani împrumut și nu-i dă înapoi, iar noi îi urăm de bine și îi dăm în continuare mai mulți bani împrumut sau chiar cadou că o iubim…) …
Iulia:
Noi stăm noi în iubire, ne rezolvăm problemele noastre cu iubirea și apoi se trimite iubire în jurul nostru, nu mai vibrăm jos, atragem lucruri bune fără să mai intrăm în rezonanță cu cei care ne fac sau ne-au făcut rău și paradigma se schimbă. Nu rezolvăm noi problemele nimănui. Ci noi ne rezolvăm în interior și atunci exteriorul nostru se schimbă. Cu iubire.
Nu putem rezolva problemele nimănui. Doar ale noastre. Ce e în interiorul nostru, este și în afara noastră. Dacă noi atragem răul, atunci răul acela, oricare ar fi el, este în noi, manifest sau nu.
La acel rău trebuie să lucrăm și să-l dizolvăm
Cu iubire
Aceasta este singura cale
What you rezist, persist!
Roberta:
… e mai complicat decât am priceput eu … Eu sau oricine altcineva poate să ”stea” în iubire atâta timp cât este echilibrat… Poți să-i spui vecinei ”din iubire” că nu-i mai dai bani împrumut sau, de la început, că nu ai nici tu…dar, uneori, suntem și noi triști, obosiți, supărați…și mai luăm decizii proaste, apoi ”tragem” de consecințele lor…mai venim cu bagaje emoționale care ne determină în mod inconștient să luăm o anumită atitudine…
Iulia:
Nu e complicat. Și eu curăț zilnic
Mereu descopăr în mine ceva ce nu îmi place
Pentru că apare în oglinda în exterior
Totul e cuantică
Roberta:
Aia cu iubirea față de torționar nu o înțeleg eu…și, mai ales, către agresorul care continuă să te agreseze și tu îi trimiți iubire…cum să faci asta într-un mod sănătos?
Cum să faci asta fără să te desconsideri pe tine?
E ca și când accepți abuzul…
Teoriile din psihologie spun că, de regulă, victima are sau dezvoltă o stimă de sine scăzută într-un sau după un proces de abuz.
Ceea ce facem noi în psihoterapie, indiferent de formarea căreia îi aparținem, este să lucrăm cu clientul la creșterea stimei și iubirii de sine.
Practic îl ajutăm să întoarcă toate ”tunurile de iubire” către sine.
Pentru că omul oferă ”permisiunea” să fie agresat pe termen lung tocmai pentru că, neiubindu-se pe sine suficient, așteaptă să primească această iubire din exterior și, practic, ceea ce nu poate tolera este pierderea speranței că această iubire va veni, chiar dacă părintele, prietenul, partenerul, copilul, vecinul, șeful etc îl agresează.
Și acceptă agresiunea pentru că întreruperea ei ar însemna ruperea și acestei speranțe…și cumva omul poate accepta să trăiască ”în iad” o perioadă, dar, dacă ar pierderea speranței că raiul va veni…asta ar fi imposibil de tolerat.
Evident cazurile speciale (lagăre, prizonieri de război etc) nu intră în această poveste.
Eu sunt sigură că ambele teorii, și cea spirituală și cea psihologică, ar trebui să se intersecteze undeva.
Viața mi-a dovedit că atunci când teoriile par divergente se întâmplă mai degrabă pentru că eu nu le-am înțeles corect.
Iulia:
Eu nu merg pe psihologie….nu a ajutat pe nimeni…..eu merg pe spiritual….iubirea este singura cale.
Si daca TU te schimbi in interior, torționarul nu mai exista ca formă de exprimare
Ci doar iubirea.
Schimbarea vine din interior către exterior.
Daca la tine in interior este nevoie de torționar….el o sa stea lângă tine sa te chinuie pana înțelegi si schimbi in interior.
Depinde doar de tine.
Psihologia este o știință depășită de aceste vremuri când energiile sunt altele.
A fost valabila pentru reperele de atunci.
Acum nu mai este.
Psihologie egal minte.
Acum totul este in inima. In neuronii din inimă nu în Minte. Mereu a fost așa…..acum doar redescoperim FIINȚA UMANA.
Neuronii din inima funcționează cu iubire.
Atât.
In rest… sunt tone de cărți.
Tocmai de aceea sunt tone….ca nu au ajutat pe nimeni si e nevoie de mai mult si mai mult.
Ca să ne hrănească egoul.
In rest…..IUBIRE.
Eu nu merg pe psihologie….nu a ajutat pe nimeni…..eu merg pe spiritual…cuantic…iubire.
Roberta:
Nu mergi la psihoterapie pentru că nu crezi că ai nevoie.
Iubirea se termină oare atunci când o știință sau o teorie nu este pe gustul tău?
Eu văd în fiecare zi, la cabinet, cât de mult ajută.
Dar sunt deschisă să înțeleg, să cunosc și alte teorii, atâta vreme cât sunt îmbrățișate de multă lume pentru că, în general, sunt curioasă de natura umană, de nevoile oamenilor.
Nu cred că se tot inventează ”apa caldă”, ci cred că pot fi mai multe metode de a încălzi apa.
De aceea, atunci când întâlnesc ceva diferit de ceea ce știu eu, cred eu…nu neg (a priori) importanța, eficiența, rezultatul, existența…doar caut să înțeleg.
Iulia:
Dacă la tine în interior este nevoie de torționar….el o sa stea lângă …
Roberta:
Există cumva și în psihologie o astfel de explicație: rușinea (faptul că tu crezi că ești defect, insuficient, inadecvat) te determină să stai și chiar să alegi să stai lângă persoane care te chinuie, te ”pedepsesc”, dându-le permisiunea să devină agresorii tăi, iar uneori devii tu însuți propriul tău agresor sau măcar sabotor, pentru că, într-un mod inconștient simțindu-te inadecvat și incomplet, simți că meriți să fii pedepsit.
Iulia:
Spiritualul incumbă psihologia. Nu invers
Ca și fizica newtoniana
Fizica cuantica incumba fizica newtoniana
Nu invers
Neuronii din inima funcționează cu iubire
Roberta:
Posibil să ai dreptate și admițând ca asta să fie asta soluția, dar cum schimbăm comutatorul din minte către inimă? În psihoterapie creștem stima și iubirea de sine, nu către agresor. Validăm ca nepotrivită acțiunea de agresiune.
Iulia:
Iar in cuantica….ceea ce e sus este și jos și ceea ce e in noi e și afara
Iubirea de sine este transformată în ego pentru că noi așa percepem aici
Dar iubirea de sine este de fapt iubire interioara si exterioara a tot ce este
TOTUL ESTE UNA ESTE SINGURUL CONCEPT VALABIL
Este cea mai puternica mantră de integrat
TOTUL ESTE UNA
Fizica cuantica incumba fizica newtoniana
Roberta:
Așa o fi, dar este mult mai greu de explicat prin fizica cuantică de ce cade mărul pe pământ.
Din câte am citit și eu, fără să fiu fizician, ci doar un om pasionat de știință, acesta este limitarea actuală a fizicii cuantice: integrarea noțiunii de gravitație.
Probabil în viitor se vor dezvolta alte modele matematice care să explice mai exhaustiv lumea în care trăim pentru că, până la urmă, prea puțin din fizica cuantică a fost pus în evidență prin experimente, ea a rămas, în mare parte un model matematic al lumii. Cu siguranță va mai fi perfecționat.
Iulia:
Ok
Și cu psihologia e mai ușor de explicat ? Ce și cum faci cu torționarul din punct de vedere al psihologului? Eu cred și simt ca….TOTUL ESTE UNA ESTE SINGURUL CONCEPT VALABIL
Roberta:
Sună frumos când ești echilibrat…
Depinde foarte mult ce semnificație dai noțiunii de ”iubire”. Dacă este sinonimă cu acceptarea, cu liniștea…e ok.
Limitarea pe care eu o văd este în situația în care lucrăm cu o persoană care a suferit o agresiune repetată sau de intensitate mare.
De cele mai multe ori la psiholog ajunge să solicite ajutor victima (și procesul l-am explicat mai sus).
Se poate întâmpla, mai rar, să ajungă și agresorul. Și torționarul poate ajunge în această postură de agresor în urma unei suferințe pe care a trăit-o.
Și, dacă e dispus să recunoască nevoia de ajutor (de aceea vine la noi), lucrăm evident trauma lui, validând suferința care l-a împins la agresiune.
Adică luăm lucrurile pe rând, într-un proces coerent ai cărui pași, cel puțin în formarea pe care o am eu, sunt validați ca eficiență prin studii.
Cel mai important, pentru mine în cabinet, este omul din fața mea.
Nu ceilalți oameni cu care el interacționează, nu societatea, nu binele universal.
Ci binele omului din fața mea.
Și, poate, sunt oameni pe care nu i-a văzut nimeni cu adevărat, sau nu le-a dorit nimeni binele lor, nu i-a acceptat nimeni, nu i-a iubit nimeni.
Și asta e rolul meu: să-i fac să simtă cum e să fii văzut, acceptat, tolerat, iubit…
Iulia:
Pai cu iubire te echilibrezi în permanență
Pentru că în lumea aceasta aici este o munca permanentă
Nu ajungi sa fii echilibrat și rămâi acolo fix și neatins
Ci e permanent de lucru cu iubire, nu de luptă
Ar fi interesant să vezi cam pe unde sunt cei din jur cu părerile…ideile
Poți sa faci un articol cu acest dialog pe blog/facebook să vezi cum percep și oamenii
Roberta:
Da, e o idee buna
Uite un exemplu pe care tocmai l-am citit pe un grup de facebook: (din motive etice nu voi face public exemplul
Iulia
Asta( ceea ce ai prezentat mai sus ca exemplu) nu se rezolva într-o ședință psihologică…este o karma de familie și trebuie lucrat trans-generațional. Eu așa lucrez și sunt mai multe etape….
Este totul foarte interconectat si trebuie lucrat pe mai multe planuri
Nu matematic: 1 cu unu fac 2 si avem rezultatul…in cuantica, adică ceea ce trăim noi acum…1 și cu 1 nu fac 2 niciodată.
Psihologia doar da praful de pe raft….lucrul cuantic la nivel de fractali in matrice…..modifică totul
Roberta:
Eu cred în psihoterapie.
Pentru că asta înțeleg.
Înțeleg și de ce se comportă omul așa deși, poate, mie, cea dinainte de a studia psihoterapia mi se părea poate nefiresc când citeam/auzeam povestea…
Înțeleg și ceea ce este de făcut pentru ca omul să vadă aceeași poveste din alt unghi și să-și găsească echilibrul…
Am văzut că psihoterapia dă rezultate…dincolo de expresii fanteziste, mister și metafore care au existat și în psihoterapie (de tip ”conținere”, ”eu reflexiv”) sau cum spui tu ”fractali în matrice”…
Până la urmă conținere este doar un tip de toleranță, eul reflexiv înseamnă doar capacitate de adaptare, iar fractalii în matrice sunt piese de ”lego” așezate într-un spațiu definit (modele matematice de geometrie în spațiu care se repeta după o schemă definită tot matematic).
Oamenii, când nu aveau instrumente (gen RMN) pentru a înțelege cum funcționează creierul, descriau modele filozofice.
Acum știm multe lucruri despre creier astfel încât să nu mai fie nevoie să ne ascundem în spatele expresiilor inventate tocmai pentru a descrie ceva ce ne era neclar.
Iulia:
Fanteziste? Ha, ha
Ok
Draga mea. Nu sunt fanteziste. Sunt totul….
Dar tu lucrezi și folosești ce vibrează cu tine
M-ai întrebat și eu ți-am spus cum procedez eu.
In rest….este doar consum de energie
Conectarea corectă ca mintea să funcționeze corect este aceea de conectare a inimii cu mintea
Atât
Roberta:
E clar că nu mă duce ”mintea” să înțeleg …Și probabil mi-o fi luat-o inima înainte dacă încerc să aflu informații despre domeniul ăsta pe care, clar, nu-l înțeleg…
Iulia:
Te duce mintea sigur! Nu ești doar o femeie frumoasa ci și inteligentă. Trebuie doar să îți deschizi inima care e blocată….e un proces. Doar sa dai startul.
Roberta:
Nu putem decât spera să ne iubim cu toții ca să ajungem să trăim într-o lume fără suferință și fără nedreptate…
Iulia
Doar că nu trebuie să opui rezistenta. Când se intră în acceptare…totul curge….WHAT YOU REZIST, PERSIST
E o lege cuantică imuabilă
Spune-ți opinia despre cele două variante de rezolvare a situațiilor de viață trimițând un mesaj.
Alte articole despre psihoterapie:
Articole despre spiritualitate:
Dacă ți s-au părut utile informațiile sau doar ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!
A consemnat Dr. Roberta Rosca, doctorul tău de emoții.
Eu am ales să fiu simultan empatică și conectată cu știința. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre. Iar biologia este modelată de mediu, dar și de semnificația pe care o dăm întâmplărilor vieții.
Abonează-te la canalul de YouTube Alegefericirea AICI
Acest articol este proprietatea alegefericirea.eu și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.
Apasă pe logo-ul INIMĂ de la începutul paginii pentru a reveni la meniul principal.
We will contact you soon.
We will contact you soon.