Reziliența – păcat de ea, era frumoasă

Reziliența este capacitatea noastră de a face față vieții fără pagube importante.

Unii spun că această capacitate de reziliență se educă.

Alții spun că ea se clădește în copilăria mică, odată cu dezvoltarea unor modele de atașament.

Unii spun că e important ceea ce trăiești.

Alții spun că e important cum interiorizezi tu ceea ce trăiești.

Și unii și alții au dreptate.

Și atâta vreme cât ești viu poți să cauți și ai dreptul să găsești calea ta de a fi rezilient.

Indiferent de ceea ce ți se întâmplă în viață, indiferent de cât de mult sau puțin sau cum ai fi avut tu nevoie te-au iubit părinții tăi, te-au respectat profesorii tăi și te-au acceptat colegii tăi, familia ta …

Pentru că, dacă vrei, vei găsi calea către a te împăca cu cine ești, cu viața ta, cu ce poți și cu ce limite merită să fie depășite.

”Când am cunoscut-o era veselă, tonică și părea că lumea întreagă era a ei.

Lumea mea tocmai se prăbușise. 

Iar eu mă simțeam captivă intr-un loc fără timp, neacceptând trecutul recent, incapabilă să pornesc spre un viitor pe care trebuia să-l redesenez.

Ea era veselă și eu o admiram fără să știu mai nimic despre ea.

Avea o familie numeroasă si părea că-i erau alături mereu, avea o relatie fericită cu un bărbat deștept, o casă, un job care-i plăcea, o cabană de vacanță la munte și, mai ales, prieteni, mulți prieteni.

Era veselă, placută, și ochii ei sclipeau a bine și a speranță.

Licărirea din ochii mei se stinsese. Ridurile se desenau adânc pe fața mea posomorâtă brusc, înainte de termen.

Vârsta…un număr!

Aruncam mereu peste umăr celor ce se mirau că nu-mi arăt anii strânși în buletin.

Acum numarul acela atârna greu. Trăiam copleșită de greutatea lui.

”La varsta ta, cu doi copii, nu mai poti spera să-ți refaci viata!” îmi șopteau des binevoitori pe care nu-i intreba nimeni de sănătate.

Nu vreau sa ”refac” nimic le strigam cu pumnii strânși și sufletul ferfeliță!

Vreau doar să pun punct, ca să pot pune apoi virgulă…îmi șopteam atunci când nu mă auzea nimeni.

Ea era tânără și veselă.

Aveam să aflu mai târziu că nu atât de tânără cât crezusem…Și poate nici atât de veselă.

Copil fiind, avusese un accident. Urât. De mașină.

Stătuse mult în spital. 

Când s-a intors în sat, babele șoșoteau pe la colțuri ”păcat de ea, maică, păcat…că ar fi fost frumoasă…”

Era frumoasă.

Așa o lăsase Dumnezeu.

Si așa a ramas mereu.

Frumoasa și vesela.

Și deșteaptă.

Doar că de la spital nu s-a intors întreagă. Lăsase acolo o bucată de picior. 

Dar nu a lăsat să-i fie amputat și sufletul.

Și-a trăit veselia mai departe.

A devenit profesoară. De matematică.

Apoi a strans ban pe ban. A mâncat o merdenea și un iaurt zile în sir până a avut banii.

Banii cu care si-a cumpărat prima proteza.

Frumoasă, veselă și deșteaptă a trecut prin viață. Si așa va rămâne până la final.

Putini știu că sub pantalonul elegant, fata asta mlădioasă și surâzătoare, ascunde o proteză.

• O proteza pentru suflet, va rog!

Rabdare, îmi spune.

Proteza nu se poate pune imediat. Intăi trebuie să vindeci bontul.

Apoi urmeaza o perioada de probă, în care se fac reglaje și deseori doare și iți e greu, dar strângi din dinți, te dai cu cremă și mergi mai departe.

Și apoi trebuie să ai mare grijă de proteza ta: să o cureți, să o folosești cu atenție, să știi ce fel de pantofi porți, pe ce teren umbli…

Nu-i mai spune nimeni ”păcat de ea, era frumoasa”…

Ea este frumoasă și veselă și deșteaptă și mai ”întreagă” decât mulți dintre noi.

Dintre noi, aștia, care uităm să-i mulțumim lui Dumnezeu că avem 2 mâini și 2 picioare și ne lamentăm că avem trepte și munți de urcat, găuri de ocolit, prăpăstii și șanțuri de sărit.

Și uităm că, de fapt, putem să alergăm, să sărim, să urcăm. Trebuie doar să vrem.

Era veselă și frumoasă și eu habar n-aveam ce ascunde sub pantalonul elegant și in pantoful cu tocul de fix 5 cm.

Și mi-a fost rușine că nu mai știam să fiu vesela, să fiu frumoasă, sau macar deșteaptă… pentru că uitasem ca fericirea este o alegere. A ta.

Altă povestire despre reziliență găsești AICI

Dacă vrei și tu să căutăm împreună o proteză pentru sufletul tău încercat, apasă cu încredere butonul ”programează-te”.

Alte articole despre psihoterapie:

• de ce apelam la psihoterapie
• sensul vietii si al mortii factori de sanatate psihica
• criza de la mijlocul vietii: teorii experiente personale
• psihoterapia focalizata pe emotii. puncte de reper
• psihoterapia experientiala focalizata pe emotii
• revenirea dupa despartire
• doliul: despre frica de moarte
• rezilienta: pacat de ea. era frumoasa
• constelatia intentiei este despre tine
• modelul de atasament si dezvoltarea creierului
• tulburarile de comportament alimentar

Dacă ți s-au părut utile informațiile sau doar ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!

Nu este necesar să alegem între a fi științifici și a fi plini de compasiune. Putem să le facem pe amândouă în același timp. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre.

A consemnat Dr. Roberta Rosca, doctorul tău de emoții.

Abonează-te la canalul de YouTube ”Doctor de emoții” AICI

Acest articol este proprietatea alegefericirea.eu și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.

Apasă pe logo-ul INIMĂ de la începutul paginii pentru a reveni la meniul principal.