Constelațiile intenției nu sunt constelații familiale.
Dar funcționează pe principii asemănătoare.
Prima mea întâlnire cu constelațiile s-a întâmplat undeva cu 8-9 ani în urmă.
La doi ani după ce soțul meu a trecut în neființă, viața mi-a mai oferit un moment de…reflexie. M-am trezit într-o dimineață, într-un moment de deplină sănătate, (pe 1 martie 2013) cu o asimetrie facială.
Un an întreg am făcut, cu sufletul la gură, toate investigațiile medicale posibile și imposibile…
Mai multe CT-uri, RMN-uri (la aparate de generații diferite, cu sau fără substanță de contrast), toate analizele medicale și toate ”consulturile” la care m-a dus mintea (de absolvent de medicină cu o bogată experiență în studii clinice) sau care mi-au fost recomandate.
Două persoane au oprit această aventură: o verișoară, medic primar radiolog și asistent universitar care mi-a spus, la un moment dat: nu te mai iradia, dacă era ceva acolo sigur se vedea o umbră, o deformare, o diferență de densitate, ceva…dar, mai mult ca sigur, este doar ceva funcțional.
Și un renumit chirurg plastician la care m-a programat ”forțat” o bună prietenă, medic și ea, care a descris asimetria ca fiind pe cealaltă parte a feței.
Și atunci am realizat că era mai mult subiectivă decât obiectivă.
Am căutat răspunsuri în diferite alte zone, mai mult sau mai puțin științifice.
O colegă mi-a sugerat constelațiile familiale.
Constelațiile familiale s-au dezvoltat pentru că e dificil să accesezi memoria transgenerațională. Dar, ce să vezi?, viața trăită de generații înaintea ta poate lăsa urme atăt de adănci încăt forma lor se transmite până la tine…
La toate constelațiile familiale la care am participat, oamenii care-și lucrau ”constelația” aveau interpretări eronate ale evenimentelor. Și nu înțelegeau de ce terapia traumei nu dădea rezultate, ca să afle ulterior că nu tratau trauma corectă.
Constelațiile familiale sunt cu atât mai eficiente (în opinia mea) cu cât facilitatorul care le moderează reușește să deschidă un cerc emoțional în care toți cei prezenți consimt să participe, lăsându-și ”la ușă” propria personalitate.
Prima mea întâlnire cu ele a fost la o sesiune demonstrativă făcută de un domn neamț, nu-mi mai amintesc numele…
Apoi am vazut scurte fragmente pe you tube.
Apoi o altă sesiune demonstrativă făcută de un facilitator medic.
Dar pentru prima dată am participat efectiv la una organizată de psihoterapeut acum vreo 3-4 ani.
Am ales să particip ca reprezentant la o sesiune organizată de un psiholog pentru că asta mi-a dat mai multă încredere că lucrurile sunt cumva sub controlul unui profesionist.
Am fost aleasă de cei ce-și lucrau constelațiile să reprezint diferite personaje din familia lor.
Faptul că simțeam să mă port sau să spun lucruri pe care, în mod normal, nu le-aș fi făcut sau nu le-aș fi rostit, m-a făcut să cred în ceva care era contrar principiilor mele sau/și într-un final să conștientizez că, în afară de iubire, nu exista principiu solid…
Experiența trăită m-a determinat să consider constelațiile familiale ca o metodă de a accesa emoțiile izvorâte din trecut. Al tău sau al familiei tale.
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost faptul că facilitatorul integra acest exercițiu în stategia terapeutică a celor ce lucrau. Oamenii nu erau lăsați singuri după constelație, ci ea era doar o etapă în terapie.
Un element interesant a survenit atunci când am participat la ”constelația intenției”.
De data asta nu mai era ceva legat de familie, de neam, ci doar de tine însuți.
De deciziile pe care ești sau nu pregatit să le iei.
De perspectivele pe care le vezi, cu sau fără corectitudinea și claritatea necesară luării unei hotărâri.
Și așa: o intrebare… sau o sentință…este notată.
Personajul principal alege pentru fiecare cuvânt (inclusiv conjuncții sau numerale!) câte un participant. Din jocul și semnificația cuvintelor vezi tabloul perspectivei.
Maiestria psihoterapeutului este foarte mare pentru că el decide introducerea altor cuvinte sau altor personaje în joc. Până se obține claritate, calm și liniște interioară.
Mai mult, poate, decât la constelațiile familiale, cei prezenți își primesc propriile răspunsuri la întrebări rostite sau nepuse nicicând.
”Dincolo de mama îți găsești tatal” a fost un mesaj format din cuvintele interpretate de cineva…
Sau poate era ”dincolo de tata îți găsești mama”? …
Sau care este semnificația când tu ești ales să interpretezi numai cuvinte de legătură (al, sau, si, a, si)? sau doar același cuvânt?
Întrebări interesante cu care poți să pleci chiar dacă nu îți lucrezi propria intenție…
Uneori nu mai vrei să cauți în trecut sursa dificultăților tale de adaptare.
Uneori vrei să știi doar ce să faci acum…
Câțiva ani mai tărziu, de la un coleg din formarea în psihoterapie pe care am terminat-o și eu, am aflat că s-au rafinat atât de mult aceste constelații ale intenției încât se folosește ca punct de plecare o intenție de doar trei cuvinte.
Am mers din nou și am lucrat eu însămi, de data asta, o astfel de constelație din dorința de a simți din postura de client care trăiește efectiv experiența intenției.
De data asta am mers la un alt psihoterapeut.
Experința a fost diferită, pentru că metoda de lucru a fost cumva alta… mai meditativă, mai puțin intervenționistă, s-a dat spațiu să-ți trăiești emoțiile în ritmul tău…
Am mai trăit aici o altfel de experiență: unele cuvinte – personaj pot fi scoase, anulate, ca și când nu ai avea nevoie de ele să mergi mai departe…deși ai ales să le pui între cele trei cuvinte… singurele trei cuvinte pe care tu consideri, la momentul acela, să le ”joci” ca-ntr-un meci de poker cu viitorul…
Înainte de a participa la constelații semnezi un contract prin care declari pe propria răspundere că ai luat în calcul și ai gândit o posibilitate de a lucra, într-un mediu profesional, emoțiile ”descoperite” în constelații. Poate nu pare cel mai important lucru, dar mie asta mi s-a părut, de fapt, fundamental pentru reușita experienței numită constelații: să ai disponibilitatea și cadrul de a continua sau a începe o terapie. Constelațiile te ajută să conștientizezi, îți aduc niște emoții la suprafață, dar, dacă nu ai ajutor în a le prelucra, în a le regla, viața devine mai degrabă tristă decât clară….
Poți să mergi la un coach, să te încarci de energie și să iei…o decizie proastă, bazându-te pe forțe care nu-ți aparțin.
Pentru ca, e drept, oricare dintre noi, într-un moment de exaltare, putem merge pe cărbuni încinși.
Dar nici unul dintre noi nu ne trăim viața ca pe o continuă exaltare.
Sau poți să mergi pe jos zile în șir traversând Camino sau măcar o zi întreagă în parc și să te joci de-a viața… orbecăind prin sufletul tău…sub impulsul instinctelor primare de supraviețuire… învățând că neputința ta de a lua o decizie cu claritate și ușurința vine de undeva, din trecut, cel mai des… dintr-un trecut emoțional devenit însăși ființa ta… pentru că tu așa ești.
Și nu semeni cu mama, cu tata, cu vecina, cu colega…Și ceea ce li se potriveste lor, nu ți se potriveste și ție.
Depinde foarte tare și de psihoterapeutul/psihologul/omul care facilitează procesul.
Cât este de implicat, cât este de pasionat de ceea ce face, cât de mult ține la jurământul lui Hypocrate: primum non nocere (mai întâi să nu faci rău).
Eu am preferat să am experiențe (chiar dacă la limita dovezilor științifice) facilitate de profesioniști.
Am ales să termin o formare ale cărei rezultate sunt validate științific (psihoterapia experiențială focalizată pe emoții).
Pentru că formarea mea ca om și ca profesionist a căutat mereu să fie ”bazată pe dovezi”.
Fiind o știință dezvoltată din medicină (primii psihoterapeuti au fost medici neiro-psihiatrii), psihoterapia se împletește tot mai mult cu medicina pentru a se potența reciproc, și folosește metode de testare a eficienței similare.
Dacă medicina alopată ar fi oferit soluții tuturor problemelor de sănătate, medicina alternativă nu ar mai fi proliferat, sau, oricum, nu la nivelul actual.
Cam în același fel metodele menite să completeze psihoterapia validată științific încearcă să umple niște goluri.
Și doctorii cei mai renumiți prescriu uneori ceaiuri sau cataplasme cu varza.
Niciodată, însă, nu am întâlnit în 25 de ani de experiență în domeniul medical boli grave tratate eficient doar cu comprese…
Mai multe despre alte metode de psihoterapie găsești AICI
Dacă vrei să vorbim despre constelații și/sau alte metode de psihoterapie apasă pe butonul Programează-te!
Alte articole despre psihoterapie:
Dacă ți s-au părut utile informațiile sau doar ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!
Nu este necesar să alegem între a fi științifici și a fi plini de compasiune. Putem să le facem pe amândouă în același timp. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre.
A consemnat Dr. Roberta Rosca, doctorul tău de emoții.
Abonează-te la canalul de YouTube Alegefericirea AICI
Acest articol este proprietatea alegefericirea.eu și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.
Apasă pe logo-ul INIMĂ de la începutul paginii pentru a reveni la meniul principal.
We will contact you soon.
We will contact you soon.