Influențele stilului de viață asupra sănătății (și longevității)
Către sfârșitul secolului XX, speranța de viață a oamenilor crește, mai ales în societățile occidentale.
Datele statistice arată că în Europa, speranța de viață a crescut începând cu 1960 cu aproximativ 2 ani la fiecare deceniu.
Acest lucru a fost, în general, atribuit dezvoltării medicinei, a industriei farmaceutice și creșterii accesului populației la servicii medicale și tratamente performante.
Secolul XXI a adus o oarecare reducere a acestui ritm de creștere culminând cu scăderea speranței de viață în mai toate țările europene și SUA în timpul pandemiei de Covid-19.
De exemplu în România, speranța de viață a scăzut în 2020 cu 1,4 ani față de 2019, ajungând la o medie de 74,2 ani, iar in 2022 ea a ajuns la 72,9 ani.
În Africa, speranța de viață la naștere se menține undeva intre 50 și 60 de ani cu variații destul de mari de la o țară la alta.
Deși în scădere, speranța de viață din Japonia, precum și cea din sudul Europei se menține totuși între cele mai mari din lume (în jur de 80 de ani sau peste).
Cei mai mulți oameni de știință înclină să explice această speranță de viată crescută prin stilul de viață al populației.
Nutriția corectă, somnul suficient și de calitate, expunerea la lumina zilei (mai ales dimineața), renunțarea la fumat, mișcarea și o viață trăită cu sens par să fie cele mai importante elemente ale stilului de viață sănătos.
Dieta mediteraneeană (pe bază de pește, fructe de mare, legume proaspete și fermentate, ulei de măsline, citrice) este declarată și anul acesta cea mai sănătoasă dietă.
Există numeroase studii care incriminează consumul de zahăr (sub toate formele lui: zahăr rafinat, melasă, miere de albine, sirop de arțar sau agave) în accelerarea îmbătrânirii organismului.
Este aproape unanimă recomandarea excluderii, pe cât posibil, din alimentația noastră a zahărului, reducerea cantității de glucide în general (făină, orez, mălai, pâine, paste), dar și consumul moderat de fructe (care pot îngreuna funcția hepatică prin aportul de fructoză care se metabolizează exclusiv hepatic).
Pentru a nu exclude complet glucidele (care au rolul lor atât în obținerea de energie celulară cât și în a hrăni bacteriile intestinale) recomandarea nutriționiștilor este să le consumăm într-o formă integrală, alături de fibre. Se încetinește astfel absorbția lor și scade secreția de insulină (hormonul care facilitează depozitarea grăsimii în celulele adipoase).
Sunt de asemenea ”puse la zid” grăsimile hidrogenate (margarina), mezelurile și, în general, toate alimentele înalt procesate (de tip pateuri, foietaje, budinci samd fabricate industrial).
Dieteticienii recomandă diete echilibrate cu alimente cât mai naturale (de ex chiar dacă alegi un produs procesat să știi ce conține, să aibă cât mai puține substanțe de conservare, etc).
Este necesară (o dovedesc studiile) o varietate cât mai mare de alimente consumate pentru a favoriza aportul de vitamine, minerale și substanțe esențiale (acizi grași și aminoacizi) care asigură buna funcționare a organismului.
Deși mult timp s-a crezut că fiecare specie are o speranță de viață determinată genetic, cercetătorii au reușit să depășească această barieră pentru organisme simple (viermi, musculițe de oțet) ceea ce dă speranța că este posibil să împingem aceste limite inclusiv pentru oameni. (Diane Papalia și colab)
Sunt din ce în ce mai multe cercetări care arată că scăderea aportului de alimente are un efect benefic pentru sănătate.
Fie că se adoptă postul intermitent (cu pauze alimentare mari, peste 14-24 ore), fie că se adoptă dietă hipocalorică, după ce se depășește perioada de acomodare, majoritatea subiecților din studii afirmă o stare de bine, mai multă energie și chiar reducerea unor simptome neplăcute.
S-au obținut rezultate bune inclusiv în tolerarea mai bună a chimioterapiei în condiții de aport alimentar scăzut în contextul unei diete hipocalorice.
Pe lângă alimentație (a cărei caracteristică sănătoasă pare să fie: cât mai puțin din cât mai multe ne oferă natura), o importanță la fel de mare în menținerea stării de sănătate și prelungirea vieții pare să aibă mișcarea.
Știm că mișcarea asigură buna funcționare a organelor, menține articulațiile funcționale (dacă e făcută corect), că (prin presiunea pe care tendoanele o exercită asupra articulațiilor) ne ferește de osteoporoză, ne crește reziliența prin scăderea anxietății, ne crește toleranța la durere prin secreția de endorfine, îmbunătățește oxigenarea celulară, menține capacitatea pulmonară (a cărei tendință este de scădere o dată cu înaintarea în vârstă), îmbunătățește circulația, contribuie la menținerea greutății în limite normale.
Ceea ce era până deunăzi mai puțin cunoscut este faptul că mișcarea întârzie apariția manifestărilor bolii Alzheimer.
Expunerea la lumina solară este de asemenea o componentă importantă a stilului de viață sănătos.
Și aceasta începe cu expunerea de dimineață, imediat după ce ne trezim, la lumină naturală. Acest obicei, coroborat cu dormitul în camere cât mai întunecoase, ne asigură menținerea unui ritm nictemeral(zi/noapte) corect, ceea ce este sinonim cu asigurarea unui somn corespunzător.
Expunerea la lumina soarelui are o contribuție majoră în secreția vitaminei D.
Și de aceea în zilele în care nu avem astfel de expunere și nici nu o putem lua din alimentație – se găsește în gălbenuș de ou, somon, unt – se recomandă adăugarea ei prin suplimente nutritive, mai ales dacă am depășit vârsta de 40-45 de ani.
Expunerea la soare este benefică și în secreția de serotonină. Serotonina intracerebrală este răspunzătoare de starea noastră de bine, de a fi mulțumit cu viața ta. Aceasta este starea în care organismul nostru funcționează optim. Pentru că serotonina nu trece bariera hemato-encefalică nu o putem lua din alimentație. S-a pus în evidență o serotonină care se eliberează la nivel de intestin sub acțiunea bacteriilor din microbiomul intestinal. Acțiunea ei este cu precădere la nivelul motilității tractului digestiv. Legătura dintre cele două serotonine este dată de faptul că ambele folosesc pentru a fi produse un aminoacid esențial (care nu se produce în organism) și care poate fi luat doar din alimentație sau suplimente nutritive.
Renunțarea la fumat crește de asemenea șansa la o viața cât mai lungă.
A fi activ cu scop și sens pare să fie de asemenea o componentă importantă în prelungirea vieții și a stării de sănătate.
Acum cinci ani, când mi-am dat demisia dintr-un job de senior manager dintr-o multinațională am crezut că prin renunțarea la un salariu bun îmi ”cumpăr” timp pentru mine, ceea ce nu avusesem în ultimii 22 de ani.
Apoi am realizat că oricât de mult mi-ar face plăcere să citesc, să mă bucur de natură, să mă uit la filme, să mă plimb sau să stau cu prietenele de vorbă… fericirea mea nu e completă dacă nu-i dau un sens vieții mele. Dacă nu am o identitate socială autonomă.
Bibliografie:
Diane Papalia, Sally Wendkos Olds, Ruth Duskin Feldman – Dezvoltarea umana
mediafax.ro
Dacă vrei să vorbim despre stil de viață sănătos, despre a da un sens și un scop vieții tale, apasă cu încredere butonul ”programează-te”. Trimite-mi un gând, o întrebare sau lasă un mesaj.
Alte articole despre sănătate:
Dacă ți s-au părut utile informațiile sau doar ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!
A consemnat Dr. Roberta Rosca, doctorul tău de emoții.
Eu am ales să fiu simultan empatică și conectată cu știința. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre. Iar biologia este modelată de mediu, dar și de semnificația pe care o dăm întâmplărilor vieții.
Abonează-te la canalul de YouTube Alegefericirea AICI
Acest articol este proprietatea alegefericirea.eu și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.
Apasă pe logo-ul INIMĂ de la începutul paginii pentru a reveni la meniul principal.
We will contact you soon.
We will contact you soon.