Jurnal de călătorie

Jurnal de călătorie
Am lăsat cățelușa la pensiunea de câini unde o lăsăm mereu în ultimii 5-6 ani, unde știm că e bine îngrijită și chiar răsfățată, am luat ”copilul” și am pornit în pas vioi către …Sibiu.
Orașul Sărbătorilor noastre din ultimii ani…cam de când m-a anunțat mama o dată că nu prea mai ”încăpem” și noi în casa familiei de un Paște…dar nu-i bai…Sibiul a fost mereu primitor pentru noi…și nu s-a supărat chiar dacă l-am mai trădat pe ici pe colo când cu Predealul (vreo 7 Crăciunuri de pomină), când cu Sinaia (vreo 2-3 Revelioane), când cu Valea Oltului (ba un Revelion, ba o Sărbătoare de Paște…)…și rămâne destinația noastră constantă de Sărbătoare.
Am oprit preț de o ciorbă la Pensiunea Dada de pe Valea Oltului admirând priveliștea și apoi călătoria pe șoseaua șerpuită ne-a scos în față prima zăpadă din iarna asta.
La Sibiu am ajuns înainte de lăsarea atât de rapidă (în perioada asta) a întunericului și ne-am cazat la Hotelul MyContinental.
Un hotel curat, basic, dar foarte potrivit pentru o noapte.
În drum spre Târgul de Crăciun am rezervat cina la Restaurantul Fain de pe strada mare.
Târgul este și anul acesta aerisit, plin de umor, plin de surprize (de ex o tarabă care vindea jucării printate la imprimanta 3D), plin de lumini, de dulciuri și papa bun.
Am dat o fugă și pe la Mall Promenada unde pe lângă decorațiuni și mult fun am ”prins” și niște reduceri… mă rog: avantaj Bogdă…
Cina a fost delicioasă, ca de obicei.
Ne-am întristat un pic de moda asta cu concentrarea podoabelor doar la Târgul de Crăciun pentru că Piața mică era cam golașă iar pe ”cea mai frumoasă stradă din Sibiu” era o singură casă împodobită…ce-i drept …făcea toți banii.
Mâine ne așteaptă însă o nouă aventură…

A doua zi aveam în plan să plecăm către Oradea… dar… parcă nu ne puteam despărți de Sibiu.
Nu așa ușor…
Am început cu un drum la Catedrala Mitropolitană și am aprins lumânări pentru cei importanți din viețile noastre…pentru morții purtați încă în suflete…unii pentru o vreme…alții probabil pentru veșnicie…
Apoi ne-am bucurat de Sărbători, de viața noastră, așa cum e ea, cu umorul pe care l-am întâlnit la tot pasul…
Pe la prânz am plecat către Oradea.
Google maps ne-a spus (și noi am ascultat) că drumul cel mai scurt ar fi prin Deva- Brad- Țebea…
O parte ne-am bucurat de autostradă, dar apoi drumul șerpuit prin Apuseni ne-a dezamăgit…peisaje frumușele sparte de așezări anoste…o Țebea complet neîmbodobită de Ziua României…
Și totul a continuat până la un punct când, pe o coamă de munte a apărut o superbă imagine a unei păduri înghețate. Traversând-o și minunându-ne am înțeles încă o dată cât de darnică a fost natura cu aceste meleaguri.
Oradea ne-a întâmpinat cu o ploaie măruntă și rece.
Ne-am cazat la Continental Forum și am asistat la festivitatea de aprindere a luminițelor in Târgul de Crăciun.
Am băut un ceai cald foarte aromat și am dormit bine pentru ca a doua zi, dis de dimineață, să ne găsească gata de o nouă aventură…

A treia zi…

Dis de dimineață, imediat după micul dejun plecăm în trombă către Budapesta.
Ne însoțește o ploaie încăpățânată…dar nici noi nu ne lăsăm: ea ne zice ”stați acasă”, noi ne spunem ”hai să vedem cum ne distrăm și pe ploaie”…
Cele trei ore pe o autostradă aproape goală, printre șuvoaie de apă ce cădea din cer au fost întrerupte doar de foarte scurta oprire la vamă.
Budapesta, pierdută printre torente și bălți, își arăta ici-colo câte un petic de farmec …imperial.
Am lăsat mașina in parcarea hotelului (Queen Resort – super primitor, elegant și rafinat) și am luat un autobuz până la…Tropicarium. Un acvariu imens, amenajat într-un Mall …
Am luat bilete de autobuz de un automat din stație (deși meniul era doar în maghiară am găsit foarte repede o domnișoară amabilă, vorbitoare de limba engleză care ne-a îndrumat). Drumul până la Mall a durat cam 20-30 de minute. Am trecut Dunărea pe podul Elisabeta și am putut admira, prin ceață, celebrul Pod cu lanțuri.
Mall-ul nu era cine știe ce…
Branduri cunoscute, de nivel mediu…nimic de lux sau exclusivist.
Am mâncat mâncare tradițională, am descoperit un super magazin candy-cat amenajat ca o corabie a piraților și care avea o mulțime de sortimente de bomboane fără zahăr și apoi am intrat la…Tropicarium.
Acolo singurul regret a fost că ni s-a părut…prea mic!
În rest… numai surprize plăcute!
Am văzut iubirea dintre șopârle care, de fapt, le ajută să se încălzească..
Am fost atenționați emoțional de poluarea apelor și de potențialul de infestare a peștilor cu metale: sardinele erau într-un acvariu ”decorat” cu deșeuri…
Am văzut un exemplu clar de mândrie națională: la o specie de maimuțe pitice, pe lângă numele consacrat, era menționat și faptul că in Ungaria acel tip de maimuțe se numește Frantz Listz datorită asemănării cu celebrul compozitor …
Am aflat că in România există o specie unică de pești – de studierea căreia se ocupă o Universitate din Budapesta…
Am aflat că una dintre cele mai mici broscuțe din lume (are 2-3 cm) este și unul dintre cele mai veninoase animale din lume…
Am văzut rechini (mici) și pisici de mare într-un tunel-acvariu și acel bazin avea și o zonă descoperită astfel încât oamenii și, mai ales, copiii să poată băga (puțin) mâna în apă în ideea că animalele marine nu sunt periculoase dacă nu le facem rău noi mai întâi…
Am văzut o pădure tropicală reprodusă la o scară de 1 la 1, inclusiv cu ploaia zilnică…
Am văzută atâta atenție la detaliu încât și coșurile de gunoi imitau siluete de animale pentru a fi perfect integrate în peisaj…
Seara am revenit la hotel pentru o baie în piscina cu apă termală care avea să ne stimuleze să începem cu bine o nouă zi…o nouă aventură…

Azi ne-am propus să gustăm din dulciurile consacrate ale Budapestei!
Bomboanele cu marțipan (primite din partea hotelului) le-am savurat aseară înainte de piscină.
Micul dejun ne-am propus să-l luăm la ”probabil” cea mai frumoasă cafenea din lume (cafeneaua New York) care este la 5 minute de hotelul nostru.
Am plecat dis de dimineață, dar tot n-am evitat o ”mică” coadă de vreo 20 de minute.
Odată intrați ne-am dat seama că procedura de intrare favoriza existența acelor timpi de așteptare și că ar fi trebuit, cumva, să facă parte din ”farmecul” descoperirii cafenelei celei vestite.
Personal n-am gustat ”gluma”.
Altfel da, arhitectură baroc, interesantă…cafea … average…dar un ou Benedict impecabil gătit, ciocolată caldă cu sirop de zmeură și o colecție de dulciuri rafinate.
Concluzie? Multă reclamă, mult comerț care să justifice faima și prețurile mari…( cei mai mulți se ”păcălesc” comandînd doar cafea ”gold” – adică cafea cu un pahar de apă și un biscuit, când, de fapt, rafinamentul este în celelalte oferte din meniu)
Pentru că nu mai plouă, am pornit-o la pas către centru: B-dul Andrassy (Andrassy ut) ne-a dus către parcul central, iar metroul vechi (se pare cel mai vechi din Europa continentală) ne-a trecut Dunărea către Bastionul Pescarilor, panorama Parlamentului Ungar, castelul …
Pentru că era super coadă la funicular am coborât pe străzile în pantă pline de turiști și am traversat înapoi în Pesta pe Podul cu lanțuri.
Am luat la pas Târgurile de Crăciun: Fashion street a fost, pentru noi, cea mai impodobită.
Am mâncat din nou mâncare tradițională și am avut o oprire ”obligatorie” lângă un doboș cake la cofetăria care l-a consacrat: Gerbeaud.
Am stat și aici un pic înainte să putem intra, de data asta, însă, fără să fie parte din ”spectacol”, ci pur și simplu pentru că era foarte plin.
Atmosferă super de Sărbătoare, ciocolată caldă cu Amaretto și multă voie bună!
Seara am urmărit proiecțiile laser de pe catedrala Sf Ștefan și ne-am plimbat pe malul Dunării…

Alte articole despre sănătate:

• colesterolul crescut=o boala?
• cum sa-ti imbunatatesti imunitatea
• bacteriile din intestin=imunitate si silueta
• insomnia: de ce nu dorm la ora asta
• ce este si ce nu este menopauza
• influentele stilului de viata asupra sanatatii