Frica de evaluare.
Dragă omule care ai în curând un examen….
Sunt aici să te susțin și să discutăm despre frica de evaluare.
Uneori aceasta apare în diferite articole și sub denumirea de anxietate socială sau fobia socială.
Frica de evaluare este o preocupare intensă și persistentă legată de modul în care suntem percepuți, judecați sau evaluați de către ceilalți, în diverse situații sociale.
Aceasta poate include temeri legate de a fi criticați, respinși sau umiliți în prezența altora.
Ca psihoterapeut, dar și ca om care a trecut prin multe examene, prin multe situații în care comportamentul meu a fost evaluat, situații în care era dezirabil să pot face o primă bună impresie sau situații în care era necesar să fiu cât mai persuasivă (calitate pe care nu mi-am cultivat-o) pentru a obține un avantaj pe termen scurt samd… înțeleg că frica de evaluare poate avea un impact semnificativ asupra vieții și bunăstării unei persoane.
Această frică poate fi resimțită în diverse contexte sociale, cum ar fi interacțiunile cu străinii, prezentările publice, întâlnirile de afaceri sau chiar în conversațiile informale cu prietenii și familia.
Dar mai ales la examenele importante: evaluarea națională, bacalaureat sau admiterea în facultatea, susținerea tezei de dizertație sau a tezei de doctorat.
Dacă în celelalte situații e dificil să găsești un model de atitudine care să minimizeze teama, în cazul examenelor ajută foarte mult căteva reguli:
Cauzele fricii de evaluare pot fi complexe și ele variază de la o persoană la alta.
Unii factori sunt unanim recunoscuți că pot contribui la declanșarea și menținerea ei:
Traumele sau situațiile sociale dificile din trecut, cum ar fi hărțuirea, critica constantă sau respingerea, pot amplifica frica de evaluare în prezent.
O perspectivă negativă asupra propriei persoane, o încredere scăzută în sine sau sentimentul că nu suntem suficient de buni pot alimenta frica de examen.
Stabilirea de așteptări nerealiste în ceea ce privește comportamentul sau performanța socială poate crea presiune și pot amplifica anxietatea în situațiile sociale.
Anumite studii sugerează că există o componentă genetică în anxietatea socială, iar dezechilibrele chimice din creier pot juca, de asemenea, un rol în predispoziția apariției acestei tulburări.
Sau, poate, doar faptul că ne-am dezvoltat într-un mediu în care această anxietate ne-a fost ”predată” involuntar de părinții și profesorii noștri (mult prea stressați) ne-a făcut să găsim în această atitudine acel ”familiar” pe care îl urmăm involuntar.
Frica de acest tip poate provoca o varietate de simptome și reacții vegetative, cum ar fi: palpitații, diaree, transpirație excesivă, diferite forme de durere fizică cu varii localizări, tremor, nod în gât, sialoree (producția excesivă de salivă), exeme sau doar mâncărimea sau usturimea pielii, căderea părului sau îngrășarea lui, dificultatea de a vorbi sau de a menține contactul vizual.
Abordarea terapeutică pentru frica de evaluare poate implica diferite metode și tehnici, cum ar fi:
E atât de trist:
Înainte de examenele naționale facebook-ul, site-urile, instagramul sunt pline de articole si postari despre cât de empatici suntem cu totii:
– să “pici” un examen nu e un capăt de lume…
– daca azi ar da examen copilul meu i-as spune să facă ce vrea…
– examenul nu e mai important decât iubirea…
Si alte tot atâtea “adevaruri” a caror expunere deșănțată în prag sau în timpul unui examen nu ajută pe nimeni.
Peste doua săptămani aceleași canale vor prezenta cazurile celor cu “zece curat”… cu voluptate si mândrie “naționala” !
Peste 20 de ani copiii lăsați să facă ce vor și “iubiți” in sensul de totală permisivitate vor regreta că n-au avut părinți mai fermi și mai suportivi, nu atât de toleranți … astfel incât să nu fi lăsat anii de școală să treacă inutil…
Invață-l pe copil să facă față vieții, să-și știe limitele și să aleagă ințelept pe care anume merită să încerce să le depaseasca…
Iubește-l pe copil astfel incât să nu simtă că învața/lucrează/ se străduiește pentru tine sau pentru oricine altcineva, ci doar pentru bucuria lui.
Evolutia a selectat omul ca un animal mânat de curiozitate. Ni se declanșează secreția de dopamină când invațam/descoperim ceva nou si interesant.
Trebuie doar să nu “intoxicam” creierul, pentru ca el va alege natural sa invete!
Sigur că nu nota ar trebui să fie cea care conteaza.
Sigur că nu sunt diferente fundamentale intre evolutia copiilor inscrisi la liceul X fata de cei de la liceul Y. Si chiar și așa exista transferuri… exista meditatii… exista cursuri… tabere… you tube…
Dar atitudinea corecta este sa le fim suportivi in scopul invatarii pana trece examenul si suportivi in acceptarea rezultatului dupa ce a trecut examenul.
Nu invers 🙈
Dacă ți s-au părut utile informațiile sau doar ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!
Alte articole despre reusita în viață:
Despre alegererea profesiei: AICI
Despre sfaturile lui Jordan Peterson despre viață: AICI
Despre experiența mea de viață: AICI
Despre organizarea creierului: AICI
A consemnat Dr. Roberta Rosca, doctorul tău de emoții.
Eu am ales să fiu simultan empatică și conectată cu știința. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre. Iar biologia este modelată de mediu, dar și de semnificația pe care o dăm întâmplărilor vieții.
Abonează-te la canalul de YouTube Alegefericirea AICI
Acest articol este proprietatea alegefericirea.eu și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.
Apasă pe logo-ul INIMĂ de la începutul paginii pentru a reveni la meniul principal.
Dacă vrei să vorbim, apasă pe butonul ”programează-te”
We will contact you soon.
We will contact you soon.