Frica de evaluare

Frica de evaluare.

Dragă omule care ai în curând un examen….

Sunt aici să te susțin și să discutăm despre ”frica ta de evaluare”.

Uneori acest simptom apare, în diferite articole, și sub denumirea de anxietate socială sau fobia socială. (sună dramatic, dar e tot cam același lucru)

Frica de evaluare este o preocupare intensă și persistentă legată de modul în care suntem percepuți, judecați sau evaluați de către ceilalți, în diverse situații sociale.

Aceasta poate include temeri (frici) legate de a fi criticați, respinși sau umiliți în prezența altora.

Ca psihoterapeut,  dar și ca om care a trecut prin multe examene, prin multe situații în care comportamentul meu a fost evaluat, situații în care era dezirabil să pot face o primă bună impresie sau situații în care era necesar să fiu cât mai persuasivă (calitate pe care nu mi-am cultivat-o în tinerețe) pentru a obține un avantaj pe termen scurt samd… înțeleg că  frica de evaluare poate avea un impact semnificativ asupra vieții și bunăstării unei persoane.

Această frică poate fi resimțită în diverse contexte sociale, cum ar fi:

• interacțiunile cu străinii,
• prezentările publice,
• întâlnirile de afaceri sau chiar
• în conversațiile informale cu prietenii și familia.

Dar mai ales la examenele importante: evaluarea națională, bacalaureat sau admiterea în facultatea, susținerea tezei de dizertație sau a tezei de doctorat.

Dacă în celelalte situații e dificil să găsești un model de atitudine care să minimizeze teama (pentru că ține mult de mobilizarea pe moment a resurselor interne), în cazul examenelor ajută foarte mult căteva reguli:

• Organizează-ți viața cu câteva zile înainte de examen. Încearcă să-ți faci un program de recapitulări (cât mai light, nu te forța!) astfel încât să-ți pregătești concentrarea pentru examen și să nu dai voie gândurilor să se amplifice inutil, nici în sens negativ (de catastrofizare), nici în sens pozitiv (să cazi în reveria unui examen simplu și deja câștigat). Primele ajung să te împiedice să dai randament pentru că te ”paralizează”, celelalte nu-ți permit să te concentrezi maxim (de ce ai face un efort când oricum e câștigat totul)
• Dormi cât mai bine (fă o mică plimbare, aerisește camera, potrivește temperatura, nu-ți încărca stomacul, evită discuțiile neplăcute, filmele de acțiune sau prea dure fizic sau emoțional)
• În dimineața examenului gândește-te doar la ce ai de făcut ”aici și acum”: concret – ce haine comode îmbrac, la cât plec de acasă astfel încât să nu întârzii, ce pix/stilou iau, să nu uit: apa, eventual o tabletă de ciocolată, poate șervețele…Nu-ți imagina ce subiecte s-ar putea da, nu-ți da ”extemporal-fulger” , nu vorbi cu prietenii despre subiecte favorite sau nedorite.
• Evită perfecționismul în timpul tezei! Mulți oameni bine pregătiți pentru examen, în momentul în care nu reușesc să facă un exercițiu, nu sunt mulțumiți de perfoemanța lor din timpul examenului, în loc să persevereze (pe principiu ”pofta vine mâncând”) abandonează concentrarea pentru că oricum ”e un examen ratat”… ”oricum nu va fi de zece”…sau chiar ”acum se vede că trebuia să învăț mai mult”…etc
• Așteaptă primirea subiectelor sau momentul prezentării cu bucurie! Este încununarea muncii tale! Ai învățat un an sau o viața și acum ai ocazia să faci teza/prezentarea care să exprime ceea ce ai devenit tu în urma acestei învățări. Abordează, deci, subiectele cu încredere, cu sentimentul că ai oportunitatea nu de a ”dovedi” ceva, ci de a face o teză/prezentare care să reflecte munca depusă. Nu te gândi ce-o să zică Maricica sau Costel când vor auzi ce notă ai luat, ci gândește-te ce mulțumit/ă vei fi tu că ai predat cea mai bună teză pe care o puteai face cu inteligența și cunoștințele tale din acest moment. Nu te gândi că tot ce-ți dorești este să ”treacă” examenul ca să fii ”liber”, ci gândește-te că asta e oportunitatea pe care o ai ca să faci o teză cât mai bună. Chiar dacă, peste ani, vei privi cu indulgență nivelul tău de cunoștiințe actual, fii mândru/ă de prezentul tău.

Cauzele fricii de evaluare pot fi complexe și ele variază de la o persoană la alta.

Unii factori sunt unanim recunoscuți că pot contribui la declanșarea și menținerea ei:

1. Experiențe anterioare negative:

Traumele sau situațiile sociale dificile din trecut, cum ar fi hărțuirea, critica constantă sau respingerea, pot amplifica frica de evaluare în prezent.

Un aspect important merită menționat: uneori (sau de cele mai multe ori) și participarea copilului la prea multe examene coroborată cu lipsa de susținere emoțională din partea unui adult în gestionarea emoțiilor aferente poate duce la o ”epuizare” a resurselor copilului (poate devenit adult). Deseori auzim de copii excepționali, participanți și câștigători a numeroase concursuri de tip olimpiadă și/sau sportive care ”se pierd” pe parcurs.

2. Percepții negative despre sine:

O perspectivă negativă asupra propriei persoane, o încredere scăzută în sine sau sentimentul că nu suntem suficient de buni pot alimenta frica de examen.

3. Așteptări nerealiste:

Stabilirea de așteptări nerealiste în ceea ce privește comportamentul sau performanța socială poate crea presiune și pot amplifica anxietatea în situațiile sociale.

4. Factori biologici și genetici:

Anumite studii sugerează că există o componentă genetică în anxietatea socială, iar dezechilibrele chimice din creier pot juca, de asemenea, un rol în predispoziția apariției acestei tulburări.

Sau, poate, doar faptul că ne-am dezvoltat într-un mediu în care această anxietate ne-a fost ”predată” involuntar de părinții și profesorii noștri (mult prea stressați) ne-a făcut să găsim în această atitudine acel ”familiar” pe care îl urmăm involuntar.

Frica de acest tip poate provoca o varietate de simptome și reacții vegetative, cum ar fi: palpitații, diaree, transpirație excesivă, diferite forme de durere fizică cu varii localizări, tremor, nod în gât, sialoree (producția excesivă de salivă), exeme sau doar mâncărimea sau usturimea pielii, căderea părului sau îngrășarea lui, dificultatea de a vorbi sau de a menține contactul vizual.

Abordarea terapeutică pentru frica de evaluare poate implica diferite metode și tehnici, cum ar fi:

1. Psihoterapia: Această abordare se concentrează pe identificarea emoțiilor primare și descoperirea nevoilor nesatisfăcute corespunzător ceea ce duce la crearea unei povești de viață adaptative și îmbunătățirea stimei de sine.
2. Tehnici de relaxare și respirație: Exercițiile de respirație și tehnicile de relaxare (meditație, mișcare, odihnă, etc)

E atât de trist:

Înainte de examenele naționale facebook-ul, site-urile, instagramul sunt pline de articole si postari despre cât de empatici suntem cu totii:
– să “pici” un examen nu e un capăt de lume…
– daca azi ar da examen copilul meu i-as spune să facă ce vrea…
– examenul nu e mai important decât iubirea…
Și alte tot atâtea “adevaruri” a caror expunere deșănțată în prag sau în timpul unui examen nu ajută pe nimeni.
Peste doua săptămani aceleași canale vor prezenta cazurile celor cu “zece curat”… cu voluptate si mândrie “naționala” !
Peste 20 de ani copiii lăsați să facă ce vor și “iubiți” in sensul de totală permisivitate vor regreta că n-au avut părinți mai fermi și mai suportivi, nu atât de toleranți … astfel incât să nu fi lăsat anii de școală să treacă inutil…

Mai mult decât atât: un copil crescut fără limitări este un copil cu anxietate ridicată pentru că el nu știe (nu i-a predat nimeni) unde sunt pericolele și cum să le evite.

Invață-l pe copil să facă față vieții, să-și știe limitele și să aleagă ințelept pe care anume merită să încerce să le depaseasca…
Iubește-l pe copil astfel incât să nu simtă că învața/lucrează/ se străduiește pentru tine sau pentru oricine altcineva, ci doar pentru bucuria lui.

Evolutia a selectat omul ca un animal mânat de curiozitate. Ni se declanșează secreția de dopamină când invațam/descoperim ceva nou si interesant.
Trebuie doar să nu “intoxicam” creierul, pentru ca el va alege natural sa invete!
Sigur că nu nota ar trebui să fie cea care conteaza.
Sigur că nu sunt diferente fundamentale intre evolutia copiilor inscrisi la liceul X fata de cei de la liceul Y. Si chiar și așa exista transferuri… exista meditatii… exista cursuri… tabere… you tube…
Dar atitudinea corecta este sa le fim suportivi în scopul invatarii până trece examenul și suportivi în acceptarea rezultatului după ce a trecut examenul.
Nu invers 🙈

Dacă ți s-au părut utile informațiile sau doar ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!

Alte articole despre reusita în viață:

Despre alegererea profesiei: AICI 

Despre sfaturile lui Jordan Peterson despre viață: AICI

Despre experiența mea de viață: AICI

Despre organizarea creierului: AICI

A consemnat Dr. Roberta Rosca, doctorul tău de emoții.

Eu am ales să fiu simultan empatică și conectată cu știința. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre. Iar biologia este modelată de mediu, dar și de semnificația pe care o dăm întâmplărilor vieții.

Abonează-te la canalul de YouTube Alegefericirea AICI

Acest articol este proprietatea alegefericirea.eu și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.

Apasă pe logo-ul INIMĂ de la începutul paginii pentru a reveni la meniul principal.

Dacă vrei să vorbim, apasă pe butonul ”programează-te”