Cum să-ți îmbunătățești imunitatea – e-book gratuit 

Alimente alese isteț sau suplimente nutritive?

„suntem ceea ce mâncăm”

„Fie ca hrana sa-ți fie medicament si medicamentul hrana”

Nu avem nici un dubiu: e important ce băgăm în gură!

1. Omul poate supraviețui 3 minute fără aer, 3 zile fără apă și 3 săptămâni fără alimente.

Concluzia? Băutura-i temelie!

De fapt e important să reținem că nu avem nevoie de alimente nici prea des, nici prea mult.

E mai util pentru viața noastră să alegem calitatea decât cantitatea.

Sigur, nu ar fi cel mai bun lucru să mâncăm doar o dată la 3 săptămâni, dar probabil nici de 5-6 ori pe zi!

3 mese pe zi e suficient.

Iar dacă sărim peste o masă nu-i mare problemă.

Tu câte mese ai pe zi?

2. Postul alimentar.

Numeroase studii arată că a menține un ”post” alimentar de minim 12 ore pe zi este benefic pentru organism.

Cu cât putem prelungi acest interval, cu atât mai bine.

3. Alimente procesate.

Industria alimentară s-a dezvoltat din necesitatea omului de a avea acces la alimente mai ușor: fie pentru că vrem să mâncăm anumite alimente tot timpul anului (și atunci le conservăm), fie pentru că vrem să mâncăm repede ceva ce necesită altfel, pentru a fi comestibile sau măcar bune la gust, un proces mai îndelungat de preparare…etc, etc.

Aceste alimente procesate ar trebui să fie excepția și nu regula în alimentația noastră. Pentru că orice proces de conservare vine la pachet cu adaosuri de substanțe care nu ne sunt necesare și pentru metabolizarea cărora, organismul depune un efort suplimentar.

4. Proteine și aminoacizi esențiali.

Proteinele sunt lanțuri de aminoacizi.

Pentru a putea să furnizăm organismului toți aminoacizii de care are nevoie pentru a crea toate proteinele necesare funcționării corecte, ar trebui să apelăm la alimente de origină animală.

În cantitate mică, de 2-3-4 ori pe săptămână.

Alegem alimente cât mai sărace în grăsimi saturate.

Grăsimile saturate sunt reprezentate de partea grasă care, la temperatura camerei, se menține solidă. (o definiție destul de grosieră, dar utilă când nu vrem să ne complicăm)

Dacă din diferite motive, alegem să nu consumăm produse de origine animală (carne, lactate, ouă), pentru a ne asigura necesarul de aminoacizi esențiali ar trebui să combinăm cât mai multe surse de proteine vegetale pe parcursul unei săptămâni (linte, năut, mazăre, migdale, ciuperci, pseudocereale etc)

Chiar și așa rămânem fără o sursă bună de fier și de vitamina B12.

Pe care ar trebui să le suplimentăm din borcănelele din farmacie. Există și varianta prafurilor de proteine care conțin toți aminoacizii esențiali.

E alegerea fiecăruia dacă vrea să trăiască mâncând o bucățică mică de pește sau prafuri…Important este însă să reținem că fără aminoacizii esențiali și fără proteine rămânem în urmă inclusiv la producția de anticorpi  (imunoglobuline) implicate in procesul de asigurare a imunității.

5. Vitamina C.

Se găsește în foarte multe plante, în ficat(crud), scoici și icre de cod.

Este neutralizată de prelucrarea termică, dar și de anumite condiții de depozitare (este sensibilă la radiații ultraviolete, infraroșii, căldură).

Majoritatea plantelor și animalelor își prepară singure vitamina C, mamiferelor le lipsește însă o enzimă din ficat și trebuie să ia vitamina C din exterior.

Din fericire, premiul Nobel pentru chimie din anul 1937 s-a acordat pentru sintetizarea vitaminei C în laborator.

Este, deci, o substanță pe care o avem la îndemână.

Ne folosește? Categoric.

Vitamina C are un rol important:

• în imunitate,
• în secreția unor neurotransmițători (de aici și protecția împotriva stress-ului),
• în producția de colagen (proteină foarte importantă pentru integritatea pielii, a gingiilor, a articulațiilor),
• în transportul energiei,
• este un puternic antioxidant.

Cât ar trebui să aducem în organism zilnic? Până la 100 de mg.

Nu există depozite, deci ea ar trebui adusă în organism în mod constant.

Vitamina C este solubilă în apă și orice surplus este eliminat prin urină.

Pornind de la constatarea că unele animale (capra de exemplu) își cresc de câteva ori sau chiar zeci de ori producția de vitamina C în condiții de stress s-a explorat și beneficiul unui aport crescut de vitamina C la om în tratarea unor boli.

Fără să existe un rezultat concludent, se recomandă suplimentarea vitaminei C pentru a ajuta organismul în lupta cu boala.

Au existat: ”moda” administrării vitaminei C intravenos la primele semne de viroză,

”moda” administrării de doze mamut de vitamina C la pacienții cu diverse cancere…

…au existat chiar și studii care dădeau speranțe, dar nici unul nu a confirmat.

Administrarea suplimentară de doze moderate (1000 mg) de vitamina C in afecțiuni respiratorii și chiar în perioadele de vreme rece (mai ales pentru că, nemaiavând posibilitatea de a consuma fructe și legume proaspăt culese, aportul alimentar de vitamina C scade) este o rutină deja și studiile confirma un rol benefic.

Altfel, o jumătate de lămâie stoarsă într-un pahar cu apă dimineața, o infuzie ”rece” de măceșe, consumul zilnic de fructe si legume proaspete și, mai ales, proaspăt culese ar trebui să fie suficient pentru aportul de vitamina C.

Excesul de vitamina C poate, cel mult, să dea mai tare de lucru rinichilor, în rest, ea nu se acumulează.

6. Zincul

Este un mineral care ne ajuta, de asemenea, în imunitate.

Primele afecțiuni datorate deficienței de zinc au fost descrise în 1961.

El se găsește în alimente de origine animală, dar și în brocolli, caju, sfeclă roșie, cartof, sparanghel, banane, caise etc.

Deficitul de zinc apare mai ales după 65 de ani sau în contextul unor afecțiuni digestive.

Excesul de zinc interferă cu absorbția altor minerale: cupru, fier.

7. Vitamina D.

Este o vitamină pe care o produce organismul uman în contextul expunerii la soare.

Este suficient sa expunem suprafața unui antebraț și a mâinii timp de 15-20 de minute pentru a produce 85-90% din cantitate de vitamina D necesară zilnic

Restul o putem lua din alimente: pește gras, gălbenuș de ou, ficat (este solubilă în grăsimi).

În zilele în care nu ne expunem la soare nici măcar atât, putem suplimenta cu Vitamina D din borcan.

Deficitul apare mai ales la persoanele în vârstă, la femeile in preajma și după menopauză.

Excesul de vitamina D duce la acumularea de calciu în sânge.

Doza suplimentelor de vitamina D ar trebui stabilită de medicul de familie în funcție de deficitul fiecăruia.

Un supliment de 1000 unități/zi se poate începe însă fără probleme. Se ia doar în zilele fără expunere la soare.

Tu iei suplimente alimentare? Scrie-mi pe e-mail (rosca.august@gmail.com) ce suplimente iei.

8. Fumatul.

Aduce la nivelul căilor respiratorii o serie de substanțe nocive care scad capacitatea organismului de a lupta cu eventuali intruși (virusuri, microbi).

Profesorul meu de semiologie (știința semnelor și simptomelor bolilor) spunea ca cinci țigări pe zi nu fac rău.

El era fumător și a murit de cancer.

Ceea ce nu știa este că și soția și fiul lui vor muri de cancer, deși ei nu erau fumători, dar în casa lor se fuma oriunde.

Renunță la fumat.

E greu, dar nu imposibil.

Dacă nu ești fumător, nu te apuca niciodată și evită cât poți spațiile în care se fumează.

Țigările electronice nu sunt deloc o soluție. Și ele strică echilibrul mucoasei respiratorii.

A fost o ”modă” a vitaminei E care, ziceau unii, îi ajută pe fumători.

S-a dovedit că face mai mult rău.

Dacă păstrăm o dietă corectă, variată,

cu cât mai puține alimente prelucrate industrial și

cât mai multe legume proaspete sau gătite minimal (la abur),

cu alimente de origine animală în cantitate mică și nu în fiecare zi,

cu suficiente lipide (grăsimi) provenite mai ales din pește sau semințe, nuci, alune în cantități mici, zilnic,

organismul nostru este capabil să lupte cu orice inamic.

În anotimpul rece,

suplimentăm cu vitamina C (fie sub formă de citrice, fie sub forma de tablete 200-500 mg/zi),

cu vitamina D (1000 unit/zi) și

avem încredere că totul va fi bine.

(respectând în mod special pentru noul coronavirus și normele de protecție – masca, spălatul pe mâini și să nu stăm în încăperi închise, fără ventilație, înghesuiți, cu mulți oameni, mai mult de 10-15 minute).

Scrie-mi tu cum implementezi (sau nu) aceste idei.

Știi și oameni care mănâncă slănină și pâine albă și nu au ”răcit” decât rar sau deloc?

Știi persoane care fumează de zeci de ani și nu ”răcesc” niciodată?

Ce crezi că este mai important:

1. Să nu mănânci carne?
2. Să mănânci puțin și des?
3. Să ai o perioadă cât mai mare de post alimentar zilnic?

Dormim mai mult sau ne mișcăm mai des?

Somnul și odihna sunt componente importante în creșterea imunității.

Epuizarea fizică și psihică duce la apariția mai rapidă a bolilor.

Somnul și efortul fizic au în comun dansul elegant dintre dopamină și serotonină.

Maria creștea singură un copil.

Avea un serviciu bine plătit, dar care îi ocupa aproape toată ziua.

Ajungea seara acasă și încerca să fie o mamă bună: își ajuta copilul la lecții (deși plătea un after-school scump, mereu i se spunea: nu a vrut să învețe poezia sau nu și-a făcut tema la …), făcea mâncare (felurile preferate ale puștiului), câte un dulce din când în când, șamd.

Din când în când trebuia să plece în delegații și atunci nu dormea nopțile ca să lase casa pahar și totul aranjat și apoi să descâlcească dezastrul pe care-l găsea la venire.

Alte dăți avea rapoarte de făcut și totdeauna dead-line-ul era prea strâns și sfârșea ațipind câteva ore în dimineață, cu capul pe laptop.

La un moment dat, a început să aibă dureri de cap care nu mai treceau la un simplu algocalmin.

Au apărut treptat și tulburări de vedere.

Apoi i-a crescut tensiunea arterială.

Făcea viroze respiratorii de patru ori pe an.

Și cel puțin un episod – doua de tulburări gastro-intenstinale.

Într-un final a decis să ia o pauză.

Și-a luat un an sabatic.

 În anul acela nu a mai răcit.

Și, treptat, a scăzut dozele și numărul de medicamente pe care le lua.

Se simțea din ce în ce mai bine. Secretul? Se odihnea.

În sfârșit se odihnea suficient.

A fi privat de somn sau a avea un somn defectuos este un stres în sine. A fi stresat din orice motiv, te împiedică să adormi și/sau să ai un somn odihnitor. Un cerc vicios cu impact major pe imunitate.

În condiții de stres, hormonii responsabili (glucocorticoizii) determină nu doar ”înghețarea” sistemul imunitar, ci chiar un fel de regresie a activității acestuia.

În condiții de stres se închide orice ”risipă” de energie.

Chiar și cea necesară menținerii imunității, de aceea suntem mult mai vulnerabili la acțiunea agenților patogeni (microbi, virusuri, paraziți…)

Da, dragii mei, odihna și somnul sunt cruciale pentru imunitate. ”La ce servește somnul? Fără el muriți. Moare până și drosofila – musculița de oțet.” (Sapolski, R.)

Somnul ne permite să ne refacem rezervele de energie ale creierului (centrul de comandă al vieții noastre).

Creierul consumă cantități uriașe de energie pe unitatea de suprafață (el reprezintă aproximativ 3% din greutatea corpului și consumă un sfert din metabolismul bazal).

În timpul somnului, creierul nostru nu numai că se odihnește, el se și curăță, pentru că produșii de metabolism (reziduurile) din creier se elimină prin niște tuburi microscopice care se deschid doar în timp ce dormim.

În timp ce dormim se secretă o serie de hormoni, se regenerează ficatul, rinichiul și eliminăm o serie de substanțe prin transpirație.

E important să dormim măcar două ore înainte de miezul nopții.

Dopamina este cea ce ne reglează ritmul somn/veghe, iar serotonina ne asigură un somn odihnitor.

Studiile spun că este benefic să ne trezim dimineața devreme.

Unii recomandă pentru trezire chiar ora 5-6 dimineața.

Voi la ce oră vă treziți dimineața?

Care este primul lucru pe care îl faceți după ce ați deschis ochii?

Care este primul lucru pe care îl faceți când vă dați jos din pat?

Mișcarea are de asemenea partea ei de importanță în creșterea imunității.

Mișcarea, exercițiul fizic ne ajută să ne creștem rezistența la frustrare.

În felul acesta orice lucru neplăcut care ni se întâmplă nu ne mai ”copleșește”.

Oricât de ”rău” ar fi, dacă avem puterea să stăm un pic, sau chiar să dăm un pas înapoi, să ne repoziționăm și să reconsiderăm evenimentul, vom vedea rezolvarea.

Această creștere a capacității de reziliență este ceva ce aduce în viața noastră sportul practicat cu conștiinciozitate.

Nu e nevoie de sport de performanță. Dar este necesar să fie efectuat cu regularitate și o perioadă îndelungată.

Mersul pe jos în ritm alert, dar mers în fiecare zi, cu conștiinciozitate, timp de minim 30 de minute este suficient, deseori.

Studiile arată că exercițiul fizic aerobic ( cel ce nu-ți taie respirația în timp ce-l faci – din nou o definiție nu foarte științifică, dar practică) este mai util decât cel anaerobic.

Vrem să creștem rezistența la stresul emoțional?- mărim doza de efort zilnic!

Endorfinele (morfina naturală) secretate în mod natural odată cu această activitate ne vor ajuta să depășim inclusiv obstacolele emoționale.

Exercițiul fizic reduce stresul atâta timp cât îl faci pentru că vrei realmente și-ți face plăcere.

Dacă este forțat, sănătatea se înrăutățește.

Și aici fac diferența cei ce sunt kinetoterapeuți și ajută oamenii să-și îmbunătățească mobilitatea, chiar dacă este greu și împing limitele și simpli antrenori de fitness care țipă ”trage tare”, fără să adapteze efortul la capacitățile individuale.

Mișcarea făcută susținut crește secreția de dopamină, care ne face să vrem să ne depășim limitele.

La finalul mișcării, dacă ne-a revigorat și ne-a făcut plăcere, pe măsură ce dopamina scade, crește secreția de serotonină care ne dă starea de bine.

Ce tip de mișcare faceți?

De câte ori pe săptămână faceți mișcare?

V-ați dori să faceți mai multă mișcare?

Ce vă împiedică?

Răspunde pe e-mail rosca.august@gmail.com

Expunere la germeni sau expunere la soare?

Copilul trebuie lăsat în colectivitate pentru a ”face” imunitate.

Sistemul imunitar trebuie să învețe să deosebească celulele care sunt părți normale ale corpului de celulele invadatoare: să vadă diferența dintre ”eu” și ”non-eu”.

Odată cu multiplele studii și observații clinice care au apărut în perioada pandemiei cu SARS-COV 2, a fost o observație clinică ce mi-a atras atenția, deși nu prea a fost mediatizată.

Este vorba despre observația făcută de o D-na Doctor de la un Spital de Infecțioase și care observase că, in general, la nivelul întregii țări, medici specialiști în boli infecțioase, chiar dacă contactaseră virusul, au făcut forme ușoare și, mai mult, deși erau cei mai expuși, tratând cei mai mulți și cel mai mult timp pacienți cu Covid19, procentul de îmbolnăviri era mai mic decât la medicii din alte specialități. Presupunerea, bazată pe observația domniei sale, despre cauza acestei situații a fost aceea că imunitatea era mai ”antrenată” întrucât ei erau mai frecvent expuși la contactul cu diferiți germeni.

Ei bine, da, este unanim acceptat faptul ca imunitatea se antrenează.

Este principiul care stă la baza dezvoltării vaccinurilor.

Cât merită însă să riscăm? Aici e arta.

Expunerea la microbi cu scopul de a ne crește imunitatea trebuie să fie una controlată.

Recuperăm de jos bomboană căzută pe gresia bucătăriei noastre (spălată și dezinfectată zilnic), dar nu și dacă acesta cade pe pământ.

Spălăm cu apă și săpun zgârietura superficială făcută de un obiect metalic, dar mergem la spital dacă este un obiect ruginit, vechi, depozitat în condiții improprii.

Dezinfectăm și pansăm o mușcătură superficială făcută de animalul nostru de companie deparazitat și vaccinat la zi, dar mergem in urgență dacă ne-a mușcat un câine maidanez.

Deci da, nu trăim într-un glob de cristal. Dar nici nu ne asumăm riscuri inutile.

Forța psihică și intenția cu care mergem la drum sunt importante.

Vă amintiți de un politician celebru care, în dorința de a demonstra că virusul nu este atât de îngrozitor s-a expus singur într-o comunitate carantinată?

Deși nu a luat virusul, a chemat totuși salvarea la câteva zile după expunere pentru că manifesta deja simptome.

Alarmă falsă. Testul a ieșit negativ.

Dar simptomele erau acolo…

Vi s-a întâmplat vreodată să aveți senzația că veți contacta o viroză, dar, de fapt să fiți doar obosiți?

O mențiune interesantă: la cei ce se hotărăsc brusc să renunțe la carbohidrați și să înceapă o dietă keto, trec in prima săptămână prin așa numita viroza keto.

Funcția principală a sistemului imunitar este să apere organismul de agenți patogeni de tipul microbilor, ciupercilor, virusurilor…

Procesul este descurajant de complex.

Într-un fel complicat, sistemul reține cum ”arată” toate celulele organismului tău și atacă orice celulă căreia îi lipsește semnătura sau amprenta ta distinctă.

În plus, păstrează amintirea tuturor agenților cu care s-a întâlnit și la a doua revedere este mai bine pregătit (pe acest principiu se bazează eficiența vaccinurilor).

Expunerea la soare funcționează pe aceleași principiu ca și expunerea la germeni: atenție, moderație și constanță.

Ne expunem la soare puțin în fiecare zi, controlat.

Ne expunem la soare:

• pentru a sintetiza vitamina D. Vitamina D (despre care am mai vorbit și în episodul 1 al acestui curs) este sintetizată în organism sub acțiunea razelor soarelui
• pentru că are un rol important în secreția de serotonină, hormonul care ne crește încrederea în noi, buna dispoziție, ne induce o stare de bine și ne ajută să avem un somn odihnitor.

Dietă sau stil de viață?

Dieta este ca și creditul bancar.

Cea mai bună dietă este aceea pe care n-ai ținut-o niciodată.

Odată cu pandemia de coronavirusul am înțeles cu toții că ”grasă și frumoasă” nu este o opțiune bună pentru sănătate.

Pentru organismul uman, alimentele au două roluri importante:

– ne furnizează energie

– au rol de „material de construcție„.

Toate celulele din corpul uman se reînnoiesc periodic.

Procesul de îmbătrânire apare când în această refacere continuă apar perturbații.

Cancerul apare când acest proces de reînnoire devine haotic.

Când reușim să mâncăm corect, atât cât este necesar organismului, energia pe care o aduc alimentele se consumă imediat.

– ca să menținem în funcțiune organele: inima, creierul, ficatul…

– ca să menținem procesul de reînnoire celulară

– ca să producem anticorpi și leucocite, să ne păzim de infecții

– ca să ne deplasăm, să facem sport, alte activități fizice.

Toți am mâncat doar „atât cât este necesar” într-o perioadă a vieții noastre.

Este, cumva, la fel ca atunci când câștigăm salariul mediu pe economie și reușim să ne „plătim” doar supraviețuirea.

In organism, „banii cash” sunt sub forma glucozei din sânge.

Orice celula are nevoie, își ia de acolo. Ca în sertarul cu banii familiei, de pe vremuri, sau contul curent comun de la banca din ziua de azi.

Organismul are mecanisme prin care menține mereu un nivel minim al glucozei din sânge, iar atunci când acesta scade, declanșează senzația de foame.

La fel ca în viață, când vezi că nu mai sunt bani începi să te agiți, să-ți iei un serviciu mai bun, să-ți iei al doilea job…

Când mâncăm mai mult, aducem în organism mai multa energie.

La fel ca atunci când câștigăm din ce in ce mai mult.

Unii oameni, când încep să câștige mai mulți bani aleg să investească în diverse afaceri, sau investesc în dezvoltarea lor (cursuri, călătorii, spectacole, cărți) și atunci banii nu mai sunt ai lor, circulă, se „termină” repede.

Așa și unele „corpuri” care mănâncă mai mult, dar fac sport sau orice activitate fizica și consuma repede surplusul de energie, nu-și “menajează” creierul și mai consuma și pe acolo…

Ce faci când nu te-a învățat nimeni cum să devii antreprenor sau nu te-ai gândit că este util să investești în tine?

Ce face organismul când stăm pe scaun sau pe fotoliu toată ziua?

Ce faci cu surplusul de energie?

Organismul are mecanisme prin care nu permite să crească exagerat și mai ales pentru prea mult timp concentrația de glucoză din sânge. Celebra insulina intră aici în acțiune.

Nici omul nostru nu vrea să aibă prea mulți bani cash în portofel, în sertar și nici măcar în contul curent.

Așa încât surplusul se depozitează.

La început depozitul de bani este sub forma de depozit la termen, la bancă.

Organismul are un depozit similar, sub forma de glicogen: în ficat și în mușchi. (dacă mușchii sunt puțini, și depozitul ăsta e mai mic).

Dacă ai nevoie de bani repede, mai pierzi un pic din dobândă, dar nu e mare efortul sa obții repede bani cash sau glucoza in sânge din depozitul de glicogen.

Dacă ai noroc (citește și: determinare, putere de muncă, expertiză) și reușești să câștigi din ce în ce mai mulți bani, începi să te gândești la alte forme de economisire/depozitare:

Dacă trebuie să depozitezi vreo 2-3 ani, de regula alegi fondurile mutuale.

De acolo banii se scot mai greu, trebuie să semnezi o cerere la bancă, să-ți plătești singur impozitul la ANAF.

Așa și organismul, pentru depozite vechi de 2-3 ani și care nu sunt nici foarte mari (la fel ca sumele de bani pe care le-ai depune in fonduri) îți cere să faci eforturi mici ca să le transformi în energie.

Dacă depozitezi energie financiară vreo 5-10 ani și dacă acumularea deja devine mai serioasă, începi să alegi investițiile imobiliare.

Ca să le „lichidezi” muncești câteva săptămâni, chiar luni. Până găsești o agenție imobiliară  sau până publici un anunț, două, trei, până găsești cumpărător, până faci actele. E nevoie de timp și de agitație.

La fel și organismul. Pentru depozite mai vechi de 5-10 ani și care sunt și consistente, e nevoie, de regula, de un specialist (nutriționist, trainer, couch), sau cursuri de nutriție… este nevoie de perseverență.

Trec săptămâni și chiar luni până vezi rezultatele, dar satisfacția este foarte mare pentru că și modificarea este spectaculoasă.

Dacă și tu ești în situația asta, înscrie-te la cursul de psihonutriție: ”Cum să fii propriul tău nutriționist”

Mereu lichidarea unei proprietăți ne aduce o stare de confuzie ulterioară: ce să facem mai bine data viitoare. Unii învață, alții aleg să revină la vechile obiceiuri…

Dacă acumulezi din ce în ce mai mult și pentru perioade foarte lungi, unele chiar trecând prin generații, am observat că oamenii se orientează către bijuterii, tablouri, obiecte de artă.

Este însă nevoie să fii cunoscător ca să le transformi în bani.

Trebuie să ai, de regulă, un cerc în care te învârți și care să te ajute (nutriționist, antrenor de fitness). Și chiar și așa vânzarea unui tablou de valoare poate dura ani.

Sau ai nevoie de informații ca să poți vinde obiectele de artă pe internet.

Așa se întâmplă și în organism.

Când acumulările sunt mari, de mult timp, le ai din copilărie, le-ai observat la mai multe persoane din familia ta, ca să scapi de ele este nevoie de terapie complexă.

De multă, multă răbdare.

Se spune că mai ușor schimbi tradițiile unui popor decât obiceiurile lui alimentare.

Veți spune că nimeni nu vrea să scape de acumulările de bani. Dacă e să le comparăm, de ce am vrea să scăpam de acumulările de grăsime?

Banii în sine, nu înseamnă nimic. Nimeni nu e fericit stând pe un munte de energie pe care nu o poate cheltui. Doar dacă cheltuim banii (energia) obținem plăcere.

Mii de ani organismul a învățat doar sa stocheze, pentru că cel mai dificil lucru era să găsească mâncarea (energia).

Acum e suficient doar să întindem mâna, să dăm un telefon și masa se umple de mai multă mâncare decât avem nevoie.

Putem aștepta să învețe singur organismul în alte mii de ani să se adapteze la circumstanțele noii lumi. Sau putem să ne învățăm corpul să se adapteze încă din timpul acestei vieți.

Învață-ți corpul educația „financiară” a energiei vieții.

 Stâncă sau reziliență

Capul plecat e primul tăiat? Sau capul plecat sabia nu-l taie?

Cum e mai bine: să fii stejar sau trestie?

Pentru a ne crește imunitatea nu putem influența multe aspecte: genetica, expunerea la germenii pe care nu-i cunoaștem, răspunsul specific pe care îl alege organismul nostru…

 Dar putem influența câte ceva:

• Putem mânca sănătos, astfel încât să aducem materia primă pentru a se putea fabrica anticorpi și celule soldați de cea mai bună calitate, hormoni și neurotransmițători necesari proceselor de reglare și coordonare a imunității: proteine (ouă, carne slabă, lapte, migdale, năut, mazăre), acizi grași (pește gras, semințe, alune, nuci), vitamine și minerale (legume, fructe, unt proaspăt) .
• Avem grijă să aducem în organism un aport suficient de fibre alimentare variate, de alimente fermentate care ne întrețin și ne alimentează coloniile de bacterii benefice din colon al căror rol în imunitate este din ce mai intens studiat: legume, cereale integrale (tărâțe), brânzeturi fermentate, murături, iaurt, sana, kefir, cantități mici de fructe cât mai proaspăt culese.
• Limităm stresul prin odihnă (somn), mișcare, meditații, mandre și echilibru emoțional
• Păstrăm greutatea în limitele normalului
• Ne echilibrăm bolile cronice (fie că se numesc hipertensiune arterială, diabet zaharat sau ulcer) cu regim igieno-dietetic și, dacă nu e suficient, cu medicamente și, pentru acestea, avem încredere în cei ce le fabrică și în cei ce ni le recomandă.
• Facem mișcare susținută în reprize de minim 30 de minute, de câteva ori pe săptămână, atât cât ne face plăcere, cum ne face plăcere, dar educându-ne că e o bucurie să ne depășim limitele puțin câte puțin.
• Renunțăm la fumat, la prea multă carne, la prea multe chimicale în mâncare, în băuturi sau în mediul înconjurător (deodorante, detergenți, creme, săpunuri sau haine), la prietenii sau job-uri toxice, la invidie, la obediența dusă până la anularea propriei personalități
• Ne înconjurăm de lucruri, de sunete, de mirosuri care ne fac să ne simțim bine, liniștiți, fericiți. Care ne ajută să ne dezvoltăm reziliența sănătoasă.

Reziliența este un cuvânt care se întâlnește des, în ultimul timp, pe buzele tuturor.

Reziliența înseamnă capacitatea de a trece mai ușor și, mai ales, fără pierderi severe peste diferitele momente ale vieții.

”Când unii oameni fac pană de cauciuc pe autostradă sună la o firmă de tractări auto, eu sun la psiholog” spunea cineva și, parcă, nici o altă poveste nu mi s-a părut mai ilustrativă.

Nu contează ce-ți pune viața în față, important este cum reacționăm.

Trăind în siguranța și în confortul nostru, alunecăm adesea, fără să ne dăm seama, în speranța falsă că viața ne va permite o fericire veșnică și completă.

Și ne programăm totul să fim la adăpost de pericole:

facem asigurări,

mergem periodic la medic la control,

ne perfecționăm continuu profesional, atenți la nevoile în schimbare ale societății,

facem economii…

și vine un război, o pandemie sau poate doar un accident…

și viața noastră împăturită frumos și aranjată la dungă devine un haos imposibil de controlat.

”Nu lucrurile sunt cele care ne supără, ci judecățile cu care ne aplecăm asupra lucrurilor” Epictet.

Pentru mulți dintre noi o prăjitură, o ronțăială sau chiar o porție caldă de mâncare (deseori atunci când, de fapt, nu ne este foame) poate fi o formulă să găsim puterea de a merge mai departe.

Fie că ne amintește de copilărie,

fie că, prin activarea mușchilor masticatori, diminuăm astfel anxietatea,

fie că ne simțim iubiți odată cu savoarea unei budinci, a unei creme sau înghețate moale, fină și dulce…

fie că ne luăm un booster de energie…

sau pur și simplu ne relaxăm amintindu-ne de atmosfera de cinematograf alături de mirosul floricelelor…

Ce facem când se acumulează kilogramele și fix acum ne dăm seama că nu mai este o problemă de aspect, ci numărul kilogramelor noastre poate face diferența între a avea sau nu nevoie de oxigen …

Cum să fii propriul tău nutriționist (kit de informații esențiale de psihonutriție) te învăță cum să treci prin viață fără ”ajutorul” mâncării pentru a-ți gestiona echilibrul emoțional.

Nutriția (știința de a ne hrăni) este ceva ce ar trebui să o facem natural, precum respirația.

Nutriția nu se face pentru tot restul vieții cu cântarul pe masă.

Ceea ce avem nevoie este să ne aducem corpul la ”setările din fabrică”.

Chiar dacă setările astea sunt stricate încă din perioada intrauterină.

Și avem nevoie de explorarea psihoterapeutică pentru a descoperi unde este ”piulița”  sau ”softul” care face figuri.

Asumarea responsabilității este un act de curaj.

Dacă îți asumi responsabilitatea pentru orice lucru din viață, fii sigur că vei simți teamă.

Ai curajul să-ți asumi schimbarea din viața ta.

Oamenii își schimbă viața. Însă asta se întâmplă numai într-un singur fel. Se întâmplă prin muncă grea.

”Nu ai de ales în privința faptului că ești alcoolic (sau dependent de dulce sau de mâncare n.r.). Ai însă ocazia să alegi ce fel de alcoolic vei fi: genul care își lasă dependența să îi definească viața sau genul a cărui viață e prea bogată și plină de scop pentru a fi definită de dependență” (Eric Greitens – Navy SEAL)

Îmbunătățește-ți imunitatea prin alimentație corectă și echilibru emoțional, înscrie-te la o ședință de consiliere medicală pentru a primi o evaluare a stării imunității tale și sfaturi personalizate despre cum să-ți îmbunătățești imunitatea.

În tot acest haos trebuie să existe o metodă

De fiecare dată când acționezi, ceea ce faci creează senzații (fie că e plăcere, durere, mândrie, rușine) care consolidează obiceiurile.

Cu fiecare repetiție, ceea ce a fost odată nou, devine acum familiar.

Dacă ești bun în fiecare zi, devii o persoană bună,

dacă ești disciplinat în fiecare zi, devii disciplinat.

Bazându-ne pe obiceiuri, ne eliberăm mintea pentru ceea ce contează, pentru partea creativă din noi.

Nu aștepta. Nu aștepta nici o zi. Implementează de azi.

Azi vei mânca doar alimente sănătoase. Poate mai iei în mână un corn. Este un obicei vechi…

Dar nu-l mai duci la gură. Îl pui la loc pe raftul magazinului, sau al cămării, sau al frigiderului…

Era un obicei vechi pe care îl schimbi de azi cu unul nou: azi iei în mână un iaurt, sau un ardei, sau doar un ceai de plante…și astea da, le duci la gură.

Și le mănânci încântat că ai făcut alegerea corectă și corpul și mintea ta îți vor mulțumi.

Azi vei împărți dragostea ta copiilor tăi pentru că, pentru un copil, nimic nu-i mai important decât dragostea părinților lui.

Nici jucăriile. Nici noul model de tabletă.

Un copil care este mereu protejat de rău nu va fi niciodată rezilient. Un copil care nu este niciodată iubit rareori va fi rezilient.

De azi nu-ți va mai fi atât de teamă!

Nu, nu te concentra pe eliminarea anxietății, ci direcționeaz-o spre clădirea curajului.

”Excelența este frumoasă, dar, la fel ca toate lucrurile frumoase, temporară.” (Eric Greitens)

De azi vei dormi cât ai nevoie și vei face mișcare în fiecare zi, iar mâine vei face mișcare un pic mai intens decât azi.

Relaxarea este importantă pentru că trupul, mintea și spiritul au nevoie de timp pentru a se adapta. Atunci când dormim după ce facem mișcare, putem deveni mai puternici.

Atunci când dormim după ce studiem, putem deveni mai inteligenți.

De azi suntem mai încrezători în forțele noastre, în destinul nostru și nu mai depindem de evaluările celorlalți.

Autenticitatea nu înseamnă să-i rănim pe ceilalți în numele dreptului nostru la opinie.

Înseamnă să ne educăm copilul interior cu blândețe și iubire.

Răzvrătirile devin raționale. Acceptarea contextului începe din pacea interioară.

De azi renunță la cârje:

• nu ai nevoie de prăjitură (doar pentru că nu te simți iubit),
• nu ai nevoie de partenerul abuziv (doar pentru că ți-e teamă de singurătate),
• nu ai nevoie de șeful veșnic nemulțumit (doar pentru că ți-e teamă de necunoscut),
• nu ai nevoie de mătușa pisăloagă (doar pentru că ți-e teamă să nu se supere și e ultima ta rudă),
• dar ai nevoie de tine, pentru tine.

Și așa vei descoperi, acceptându-te și acceptând viața așa cum e

(nu există promisiunea unei vieți perfecte),

vei constata că poți trăi fără prăjituri,

că-ți poți clădi o altă relație,

că poți găsi un alt serviciu,

că rudele sunt mult mai drăguțe când le vezi mai rar…

Imunitatea este o funcție a corpului nostru.

Dă-i voie să fie liber de alte sarcini inutile și el va găsi calea cea mai bună să se echilibreze și să răspundă optim la orice agresiune.

Dacă vrei să înveți să mănânci sănătos,

dacă vrei să găsești echilibrul emoțional care să te țină departe de tentații inutile,

dacă vrei să-ți îmbunătățești imunitatea și să-i dai organismului tău o șansă în plus în lupta cu boala,

am pregătit pentru tine:

• curs de psihologia nutriției
• ședințe de consiliere medicală
• ședințe de consiliere emoțională

discuți ce pare că nu se potrivește cu stilul tău de viață

și primești ajustări care să-ți vină ”mănușă”.

Educația urmărește să schimbe ceea ce știi.

Implementarea a ceea ce înveți urmărește să schimbe ceea ce ești.

Dacă ți s-au părut utile informațiile sau doar ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!

A consemnat Dr. Roberta Rosca, doctorul tău de emoții.

Eu am ales să fiu simultan empatică și conectată cu știința. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre. Iar biologia este modelată de mediu, dar și de semnificația pe care o dăm întâmplărilor vieții.

Abonează-te la canalul de YouTube Alegefericirea AICI

Acest articol este proprietatea alegefericirea.eu și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.

Apasă pe logo-ul INIMĂ de la începutul paginii pentru a reveni la meniul principal.

Dacă vrei să vorbim, apasă pe butonul ”programează-te”