Psihiatru, psiholog, psihoterapeut, consilier școlar – ce face fiecare?
De multe ori aud întrebarea aceasta absolut legitimă.
Atunci când ”dai o căutare” cu acest subiect pe internet, găsești, de regulă, câte un articol scris de un psiholog la început de drum în încercarea sa de a pune pe site-ul sau pagina de social media ceva conținut valoros…dar vag.
Sunt medic, dar și psihoterapeut cu drept de liberă practică.
S-ar zice că sunt în cunoștință de cauză să împărtășesc care este răspunsul la întrebare, cel puțin raportat la experiența mea profesională.
Psihiatru, psiholog, psihoterapeut și consilier școlar sunt specialiști din domeniul sănătății mintale care se ocupă de aspecte diferite ale sănătății psihice și oferă asistență și tratament în funcție de nevoile individuale ale pacienților.
Deși toți lucrează în domeniul psihologiei și al sănătății mintale, există distincții clare între rolurile și pregătirea lor.
Psihiatrul (corect: medic psihiatru) este absolvent al Facultății de medicină generală și a trecut de examenului de rezidențiat în psihoterapie. El are, în funcție de vechime, dar condiționat și de absolvirea unor examene, mai multe grade de senioritate: medic rezident psihiatru, medic specialist psihiatru, medic primar psihiatru.
Medicul psihiatrul se ocupă cu prevenția, diagnosticarea, tratamentul și îngrijirea (inclusiv reinserția socială) a bolnavilor cu afecțiuni psihice, emoționale și comportamentale.
Cuvântul ”psihiatru” vine de la grecescul psyche care înseamnă suflet și iatros care înseamnă medic.
Psihiatrul abordează atât aspectele biologice, cât și cele psihologice ale tulburărilor mintale.
El este singurul dintre cei patru amintiți în titlul articolului care poate prescrie medicație psihiatrică.
Este calificat să trateze tulburări grave precum schizofrenia, tulburarea bipolară, depresia majoră și altele.
Psihologul este licențiat al facultății de psihologie.
Facultatea de psihologie oferă baza cunoștințelor in domeniul psihologiei care este știința comportamentului uman. Cuvântul psihologie vine de la logos care înseamnă știință și psyche care înseamnă suflet.
Psihologia ne învață cum se formează și ce anume ne influențează comportamentele. Este o știință empirică, structurată pe baza unor modele teoretice care sunt mai mult sau mai puțin explicate fiziologic, dar care pot fi validate prin cercetări statistice.
Un psiholog poate să-ți spună (aproximativ) de ce te comporți într-un anume fel, dar nu te poate ajuta să te comporți altfel și nici nu poate să-ți spună (de regulă) cum ar fi mai bine pentru tine să te comporți.
Pentru a putea ajuta cu adevărat, așa cum medicul (absolvent al Facultății de medicină) are nevoie de rezidențiat și multiple examene ca să devină psihiatru, așa și psihologul are nevoie de supervizări și specializări ca să devină psiholog clinician sau psihoterapeut.
Psihologul clinician este absolvent al Facultății de psihologie și al unui master de psihologie clinică precum și a unei perioade de supervizare.
Psihologul clinician este un fel de medic de laborator sau, mai corect, de explorări funcționale. El este specializat în aplicarea de teste acreditate astfel încât să creeze o imagine a funcționării psihicului unei persoane.
Psihoterapeutul este absolvent al Facultății de psihologie, medicină, teologie, filozofie sau psihopedagogie specială + master în psihoterapie sau psihologie clinică + un curs de Formare în psihoterapie (cu durată de 2-4-7ani) și a unei perioade de dezvoltare personală cu o durată de aprox 2-4 ani.
Perioada de dezvoltare personală (care este obligatorie doar în cazul psihoterapeutului) este extrem de importantă pentru că terapeutul are nevoie să se cunoască pe sine. Să știe cum se simt anumite emoții, de exemplu. De asemenea este necesar pentru eficiența terapiei să poată tolera orice durere (uneori sfâșietoare) a beneficiarului său, fără să ”treacă mai repede peste” sau să spună ”lasă că nu a fost așa de rău”.
Psihoterapeutul este specializat mai ales în tratarea diferitelor comportamente care nu sunt ”adaptative”, adică nu fac bine omului. El ajută la depășirea traumelor, a tulburărilor (nu a bolilor!) mintale, a conflictelor emoționale.
În funcție de teoria de organizare a psihicului uman pe care o îmbrățișează în Formarea aleasă, psihoterapeutul folosește diferite tehnici pentru a ajuta beneficiarul să aibă o viață mai ușoară, mai eficientă, mai echilibrată și mai fericită.
Cea mai ”la modă” Formare în psihoterapie este psihoterapia cognitiv-comportamentală.
În multe țări ea este considerată standard în remedierea multor situații dezadaptative și, de aceea, multe studii se raportează la ea. Este o psihoterapie de durată relativ scurtă (3-6 luni) care urmărește mai ales modelarea gândirii.
Limitările ei sunt datorate faptului că eficiența sa nu se menține neapărat pe durată lungă.
În ultimul timp există tot mai multe ramuri ale teoriei cognitiv-comportamentele, multe dintre ele din ce în ce mai complexe, începând să integreze și partea emoțională.
Mai există: psihanaliza care, deși își are originea în teoriile lui Freud, considerate de mulți depășite, a fost, la rândul său up-datată, dezvoltându-se numeroase ramuri ale așa numitelor teorii moderne psihodinamice. Este forma de psihoterapie cu cea mai lungă durată (ani și ani).
O altă ramură este psihoterapia umanistă, care merge pe ideea că fiecare om este diferit și un model terapeutic nu are cum să fie aplicabil la toți. Există și aici numeroase variante. Relația terapeutică propusă de adepții acestei teorii a fost, între timp, unanim recunoscută de toți psihoterapeuții, indiferent de orientare, ca fiind esențială în eficiența unei terapii.
Psihoterapiile umaniste moderne îmbină accentul pus pe relația terapeutică cu anumite teorii ale organizării psihicului împrumutând informații din neuroștiință sau alte ramuri ale psihoterapiei.
Mai putem aminti psihoterapia integrativă (care, așa cum îi spune numele, integrează mai multe teorii) sau cea transpersonală, care consideră omul ca parte a universului.
Din ce în ce mai mulți psihiatrii tineri fac și o Formare și trec printr-un proces de dezvoltare personală astfel încât își iau acreditări de psihoterapeuți.
Adevărul este că nu există nici o formă de psihoterapie cu rezultate 100%, nici un regim medicamentos nu este eficient în toate cazurile, combinația dintre ele, ca și cunoașterea limitărilor fiecăruia pare să fie, deocamdată, o soluție cu sorți mai buni de vindecare.
Și pentru psihoterapeut/psiholog clinician există mai multe grade de senioritate: în supervizare, autonom, specialist și principal.
Consilierul școlar este absolvent de psihologie și al unui master de psihologie clinică sau psihopedagogie. El are statut de profesor în școală (are grade didactice, precum profesorii).
În general posturile sunt gândite pentru un anumit număr de elevi, astfel încât, de regulă, consilierii școlari sunt angajați la mai multe școli. Au o anumită normă didactică și o normă de consiliere.
Pregătirea lor fiind mai mult în domeniul educației, ei sprijină elevii în procesul de învățare, în dezvoltarea abilităților socio-emoționale și gestionarea problemelor personale și școlare.
Nu sunt experți nici în aplicarea testelor (deși, dacă consideră necesar, pot aplica teste generale), nici în consiliere și în nici un caz în psihoterapie (deși unii consilieri pot să fie în diferite stadii de formare în psihoterapie, foarte rar rămân să profeseze ca și consilier atunci când au devenit psihoterapeuți).
În concluzie, diferența principală dintre acești specialiști constă în pregătirea lor, competențele legale și abordările terapeutice pe care le utilizează.
Psihiatrul este medic și poate prescrie medicamente, psihologul (clinician) se concentrează pe evaluarea psihologică, psihoterapeutul se specializează în diverse tipuri de terapii, iar consilierul școlar sprijină dezvoltarea elevilor în mediul școlar.
Toți acești specialiști joacă un rol esențial în promovarea sănătății mintale și bunăstării indivizilor.
În anumite situații particulare care sunt recunoscute ca predispozante pentru dezechilibre psiho-emoționale (cum ar fi perioada de doliu inițial, violență domestică, negăsirea unui loc de muncă, dependințe) apelăm cu foarte multă eficiență la grupuri de sprijin. Doliul, de exemplu, este un proces natural, trecem prin el la fel ca în perioada de ”îndrăgostire” – suferim pentru că iubim.
Dacă însă vrem să avem un sprijin specializat, dacă știm că mai avem ”probleme emoționale” nerezolvate dinainte de perioada cu pricina, dacă vrem să scoatem ceva bun din suferința noastră și asta este ceva ce ne ajută să mergem mai departe, cel mai bine este să apelăm la ajutorul unui psihoterapeut.
Este util să încercăm să găsim unul care a trăit ceea ce trăim noi.
Oricât și-a educat empatia un profesionist care nu a pierdut pe cineva foarte drag, nu a fost în preajma unui persoane care a fost victima unei violențe, nu a trecut printr-o perioadă de dependență de…ceva… nu poate înțelege ”lipsa de realism” al unei văduve, a unui părinte care și-a condus copilul pe ultimul drum, teama paralizantă pe care o trăiește o femeie molestată sau imposibilitatea irațională de a mânca o prajitură în plus…
Și nu, moartea unui bunic preferat, a unui prieten sau a pisicii (oricât de mult credem noi că am iubit-o) nu ne poate oferi perspectiva doliului după soț/soție, după copii…
Psihologul clinician, oricât de minunat ar fi ca om și chiar ca profesionist, nu are pregătirea necesară să ne ajute să depășim momentul în cel mai sănătos mod cu putință, dar ne poate însoți empatic în durerea noastră.
Psihiatrul ne poate ajuta pentru simptomele doliului, mai ales când acestea se prelungesc: de ex ne poate da o rețetă cu somnifere sau inductoare de somn dacă nu putem dormi, dar nu ne ajută cu fondul problemei.
Psihoterapeutul, în general, nu evaluează starea emoțională a clientului său, nu va spune niciodată dacă este adecvată sau nu reacția sa…
Atunci când profesionistul la care se adresează cineva nu-i poate spune mai mult decât să fie ”puternic” pentru copii, sau își exprimă îngrijorarea că acești copii nu primesc tot ceea ce au nevoie de la un părinte ”prea afectat emoțional”, cel mai util este să căutați și o a doua opinie.
Tot ceea ce se discută în cadrul organizat al unei ședințe terapeutice fie ea la un psihoterapeut, la un psiholog clinician samd este sub legământul confidențialității. Singurele excepții de la această confidențialitate este legată de iminența tentativă de a pune viața cuiva în pericolul.
Dacă ți s-au părut utile informațiile sau doar ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!
Alte articole despre psihoterapie:
A consemnat Dr. Roberta Rosca, doctorul tău de emoții.
Eu am ales să fiu simultan empatică și conectată cu știința. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre. Iar biologia este modelată de mediu, dar și de semnificația pe care o dăm întâmplărilor vieții.
Abonează-te la canalul de YouTube Alegefericirea AICI
Acest articol este proprietatea alegefericirea.eu și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.
Apasă pe logo-ul INIMĂ de la începutul paginii pentru a reveni la meniul principal.
Dacă vrei să vorbim, apasă pe butonul ”programează-te”
We will contact you soon.
We will contact you soon.