Trebuie să-mi caut un bărbat in pandemie

Dintre toate ”relele” pe care ni le-a adus pandemia asta, limitarea ocaziilor de a cunoaște oameni noi pare să fie cea mai greu de suportat cel puțin pentru persoanele în căutare de …pereche.

Sigur, posibilitatea de a cunoaște on line rămâne valabilă, chiar dacă nu ne-am dezvoltat (deocamdată) radare speciale care depistează impostorii, pe cei cu agende ascunse și încă nu știm mereu să facem conexiunea emoțională prin intermediul ecranelor.

Dar viața merge înainte și provocările ei sunt minunate dacă le acceptăm cu inima deschisă.

Sigur ne vom adapta și peste câțiva ani ne vom distra, la cafea cu prietenii, de stângăciile de-acum.

Trebuie sa-mi caut un barbat

 Așa m-au anunțat prietenii.

Așa m-au îndemnat vecinii.

Mi-au spus, de la obraz, colegii de liceu, facultate, companii…

Am luat lucrurile pas cu pas.

Intâi m-am documentat.

Nu mi-am imaginat niciodata că internetul geme de tutoriale și articole pe tema asta… a căutatului.

Apoi mi-am achizitionat trusa de unelte.

Mi-am cumpărat o lupă. M-am gândit să caut cu ea bucățelele mici, mici în care mi-am fărâmițat iubirea la ultima dezamagire. Or mai fi rămas, ma gândesc, măcar o parte, pe la periferia sufletului.

Mi-am luat și un detector de metale. Să caut emoția. Țin minte că am îngropat-o adânc, undeva în inima mea, atunci când ea, inima, s-a simțit înșelata ultima oară.

Mi-am adus și un telescop. Să mă ajute să caut in mintea mea, oricât de departe le-aș fi trimis, amintirile uitate ale binecuvântării de a trece prin viața de mână, mână în mână. Să le scutur, să le pun la vedere, pe măsuța de cafea, să-mi fie la-ndemana când o să am nevoie…dacă o să am nevoie…

Am un cățel dresat să-mi caute prin falduri de viață, dorința. Aceea de a fi parte dintr-o inima, parte dintr-o sfera, parte dintr-un întreg, al celor alte doua întreguri: noi doi. Pentru că, parcă, am aruncat dorința asta cândva, dar nu mai știu unde, nu mai știu când…nu mai știu de ce…

Mi-am luat cel mai bun GPS. Să fiu sigură că nu voi greși direcția și drumul meu mă va trimite, indiferent de traseu, către fericire.

 Am răsturnat o cană cu gura în jos.

Am aprins o lumânare (parfumată).

M-am rugat la floarea de salcâm să-mi împrumute parfumul ei.

Am implorat trandafirii să-mi păzească calea.

Le-am șoptit stelelor să-mi lumineze inima.

Și sper, fără să știu ce caut, să gasesc exact ceea ce am nevoie.

Dacă ți s-au părut utile informațiile sau doar ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!

Nu este necesar să alegem între a fi științifici și a fi plini de compasiune. Putem să le facem pe amândouă în același timp. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre.

A consemnat Dr. Roberta Rosca, doctorul tău de emoții.

Abonează-te la canalul de YouTube Alegefericirea AICI

Acest articol este proprietatea alegefericirea.eu și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.

Apasă pe logo-ul INIMĂ de la începutul paginii pentru a reveni la meniul principal.