Interviu informal – Doctor de emoții

Am găsit în arhiva mea aceste întrebări. Nu mai știu cine mi le-a adresat. Răspund acum, pentru voi!

Prezentarea ta începe cu „mamă înainte de orice”. Mai este „la modă” să fii mamă în societatea noastră?

 

– A fi mama este menirea noastră. Este expresia feminitații, este expresia capacității de creație. Nu cred în „cea mai mare realizare a mea este copilul” pentru că nu-mi pare că cele mai „realizate” femei sunt mamele eroine. Dar cred că maternitatea este o bucurie pe care, daca știi să o intelegi, să o trăiești, să ți-o însușești, este cea care îti poate aduce mult echilibru. Și da, cred că echilibrul este o mare realizare pe care o poți avea în viața. Așa incât, fără a mă gândi vreodata dacă este la moda sau nu, trăiesc materitatea de mai bine de 30 de ani și mă bucur de ea in fiecare zi.

 

Cine esti și de unde ai aparut in spatiul virtual?

 

– Sunt Roberta Camelia Roșca. Blogul, canalul de you tube și chiar prezența pe rețelele de socializare meu mă definesc pentru că este singura activitate pe care o fac in ultimii 50 de ani fără constrângeri de orice fel! Toată viața mea am facut ceea ce au dorit alții, ceea ce a fost nevoie ca să mă pot incadra în canoanele societății. Acum mi-am capatat libertatea (inclusiv financiară) de a face doar ceea ce mie îmi produce bucurie. Așa am ales eu „fericirea”. Lasând gluma la o parte, sunt absolventă a Facultații de medicină din Craiova. Medic nu am ajuns sa fiu, practic, niciodata. Imediat dupa examenul care-mi încheia stagiul în specialitatea medicina de familie, am început să lucrez în industria farmaceutică și apoi în cercetarea medicală.

Acum 3 ani m-am retras din activitatea corporatistă (dupa 22 de ani) și am început să invăț libertatea.

Cel mai mult a influentat aceasta decizie fiul meu mic și tot el este cel ce mă susține in a fi consecventa cu ea.

 

De ce „Alege fericirea”?

 

– Pentru ca, tot de la copilul meu, am învățat că suntem ceea ce alegem noi să fim. Si pentru că, dintotdeauna, mi-am dorit lucruri duse pana la capăt. Eu i-aș cere peștișorului de aur să-mi dea puterea de-a-mi îndeplini singură orice dorință, nu m-aș multumi cu trei. Iar fericirea este un scop complet.

Starea ta de fericire nu depinde sau nu ar trebui să depindă de circumstanțe. Am văzut oameni singuri, dar fericiți, am vazut oameni bolnavi care iși gaseau fericirea in lucrurile mărunte din fiecare zi și stiau să râdă și să se bucure, am vazut oameni săraci sau foarte bogați care-și traiau fericirea independent de decor.

Cand soțul meu a murit, cu 10 ani in urma, am intâlnit oameni care nu au știut, in general, sa reactioneze la o tragedie. Nu stiu dacă oamenii, de regula, nu știu sa facă față nici macar durerilor altora sau așa a fost karma mea. Dar cel mai mult mă suparau formulele de tipul „bine măcar ca ești sănătoasă, sau că ai serviciu, sau că ai copii, sau că-ți sunt copiii sănătoși…” Ca și când, dacă oricare din celelalte lucruri pe care incă le aveam s-ar fi prăbusit, abia atunci aveam dreptul la mila celorlalti…

Si atunci am realizat că nu conteaza cât de dramatica este viața cu noi la un moment dat, reacția noastră la durere, la stress, la suferința este cea care face diferența.

 

Ai doi copii, inteleg?

– Da, am doi băieti. Am avut norocul să fiu și mamă tânară și să am și un alt copil când eram mai „coaptă”. Unul este consultant financiar in Londra, iar celalalt este in clasa a 11-a. Ne pregatim emoțional (impreuna) pentru bacalaureat.

 

Cum te descurci ca și mamă singura?

 

– Dupa 10 ani, nu mai realizezi ca ești singura. Te obișnuiesti cu situația. Fiind dintotdeauna principala responsabila cu finanțarea familiei (soțul meu a avut o cariera in practicarea medicinei pe vremea când medicii erau foarte prost plătiți) nu a fost foarte dificil să-mi gasesc un echilibru în partea concreta a existenței noastre. Dificultatea initială a fost sa-mi fac o retea de meșteri: mecanic auto, lacatus, faianțar, electrician, „om bun la toate” (de exemplu să-mi curete zăpada de pe locul de parcare). Apoi totul intra intr-o rutină. Cu partea emoționala a vieții mele a fost mult mai dificil și aici a trebuit sa gasesc singura soluții pentru ca orice profesionist in domeniu nu poate sa lucreze cu convingerile tale. Te ghideaza, te ajuta, dar nu poate repara nimic in locul tau.

 

Cum ti-a venit ideea unui blog?

 

– Nu este prima mea tentativa in sensul asta. Am scris vreo 3-4 ani pe un blog al revistei Tango – Marea Dragoste. Acum acel blog este inchis pentru ca am dorit sa traiesc libertatea absoluta, fara nici un fel de constrangeri. Asa a aparut www.alegefericirea.eu. Adica eu.

 

Am vazut ca te preocupa alimentatia sanatoasa. Este acolo un secret catre fericire?

 

– Da, poate fi și acolo. Am scris, in general, despre subiectele care m-au preocupat pe mine, pentru mine. Pentru ca cel mai vehement explici acele lucruri pe care tu le ai de invatat. Am plecat de la premisa ca nu sunt unica și cel mai probabil problemele mele le au multi alții si daca reusesc sa ajung la cativa dintre ei si reusesc sa le scurtez zbaterea, scopul meu este atins. Am inceput cu alimentatia sanatoasa pentru ca aveam o istorie de peste 20 de ani de studiu si preocupari in domeniu.

 

Exista ceva ce ai schimba, daca ar fi sa o iei de la capat?

 

– Eu cred ca toti avem sansa să o luam de mai multe ori de la capat. Doar ca nu ne amintim, de cele mai multe ori. Iar în viața asta am schimbat de multe ori direcția. La 10 ani scriam poezii, la 20 de ani credeam ca voi deveni medic, la 30 de ani am inceput să înțeleg cum funcționează o corporație, la 32 de ani am publicat prima carte, la 35 am inceput sa lucrez in cercetare, la 40 de ani in marketing, la 45 am facut people management, la 52 m-am intors la scris, iar la aproape 55 am început să mă specializez în psihoterapie …

Nu aș schimba nimic. Nici măcar reacțiile mele ciudate la evenimente pe care nu le-am putut gestiona simplu. Pentru că toate astea m-au facut cea care sunt. Și mie, acum, îmi place tare mult de mine însămi.

Dacă ți s-au părut utile informațiile sau doar ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!

Nu este necesar să alegem între a fi științifici și a fi plini de compasiune. Putem să le facem pe amândouă în același timp. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre.

A consemnat Dr. Roberta Rosca, doctorul tău de emoții.

Abonează-te la canalul de YouTube Alegefericirea AICI

Acest articol este proprietatea alegefericirea.eu și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.

Apasă pe logo-ul INIMĂ de la începutul paginii pentru a reveni la meniul principal.