Am fost grăsuță

Revenirea după o despărțire
august 1, 2021
teama de moarte
Doliu. Azi am aflat că a murit un om
august 17, 2021
doctor de emoții

am fost grăsuță

Am fost grăsuță.

Pentru unii încă mai sunt.

Eu văd doar că am slăbit.

Poate încă nu suficient.

E un proces. O călătorie.

Sunt înca o grăsuța care a slăbit. Și care, entuziasmată, vrea să-ți povesteasca.

Vrea să te învete și pe tine. Nu cum să slăbești. Ci cum să fii bine cu tine.

Nu, nici eu nu dețin secretul cum ar fi să slabești mâncând. 

Drumul meu de la obezitate (nu eram chiar acolo, dar mă alint și eu) la greutatea normala nu a fost doar o luptă cu poftele, doar o disciplinare a simțurilor, ci o transformare a mea, ca om.

Urmărindu-i pe toti cei ce aveau ceva de spus în domeniu, am invățat un singur lucru: că nu există o ”rețetă” universal valabilă.

Mersul la nutriționist, deși pasul primordial, nu este suficient.

Nu pe termen lung. Nu pentru toată lumea.

Ne transformăm. Viața merge când mai domol, când mai abrupt și, pentru a supraviețui, se impune să ne adaptăm.

Oricăt de grozav, nutriționistul nu te poate învăța adaptarea.

Pentru că inventivitatea de care dă dovadă viața este mereu mai mare decât imaginația noastră si nimeni nu te poate invăța ceva ceea ce nu poate nici măcar intui.

Organismul este creat de natură cu sisteme proprii de echilibru.

Sisteme de echilibru pe care un om obez le pierde.

Natura nu și-a dorit pentru noi să devenim niște munți de grăsime.

Ea a pus acolo mecanisme de oprire a ingestiei de alimente, mecanisme care să ne facă să dorim să facem mișcare.

Dar noi, cumva, fără sa conștientizăm uneori, sau asumăndu-ne riscul alteori, le forțăm.

Și ele se strică. Și ne va lua ani să le reparăm.

Obezitatea este o boală a sufletului. Si de aici trebuie să pornim.

Ar trebui, precum copiii mici, să fim capabili să ne alegem măncarea instinctiv.

Să putem decodifica nevoile organismului nostru.

Pentru că ne naștem cu aceste instincte.

Când ești supraponderal este obligatoriu să mergi la un nutriționist să te invețe cum să mănânci, avănd in vedere că tu nu mai stii. Nu mai poți să alegi mâncarea instinctiv, pentru că ai pierdut această capacitate.

O să înveți, rational, că iți fac mai bine legumele decât plăcinta, dar oare e suficient?

Este important să înveți dimensiunea firească a porțiilor, cum să-ți ”păcălești” stomacul ”lărgit” să reînvețe senzația de sățietate.

Dar nici un nutiționist nu te va putea învăța să faci asta fără să fi în permanență atent.

Si această atenție, acest mindfulness atâta de comentat in ultimul timp, este consumator de resurse mentale, emoționale si vei sfărsi întrebându-te ”ce are ea și nu am eu” și de ce ea poate să-și permită o ciocolată, iar eu nu.

Pentru că ea are încă instincte și stie, fără efort, când să se oprească. Pentru că ea nu contabilizeză de când nu a mâncat o prajitură. Ea manâncă firesc, ceea ce organismul ei ii cere. Ea manâncă de foame, când ii e foame, ce îi dictează foamea, cât ii cere organismul.

Unii ne naștem cu astfel de mecanisme mai clar exprimate.

La altii sunt mai estompate.

Dar cu totii le avem pe undeva, și, din păcate, odată pierdute, trebuie să le reînvățăm cu greu.

De aceea nu mai există diete, ci există ”stil de viață”.

O dietă o implementezi ușor. Ți se dau niște liste cu alimente, gramaje…

Ai voință? Ai determinare? Ai plătit niște bani (și asta e parte a procesului)? Te ții de ea! De listă…De dietă…

Dar un stil de viață? Greu…mult mai greu.

21 de zile fără greșeală. Ar fi, din punctul unora de vedere, premizele pentru o implementare reușită.

Primele 21 de zile, aș spune eu. Pentru că, la fel ca în cazul drogaților (excesul de mâncare poate fi asimilat cu un drog), recidiva așteaptă după colț zeci de ani.

Să faci cât mai multă mișcare – ar fi secretul menținerii în formă, după alții.

Ceea ce e corect. Până la un punct.

Să alegi modalitatea de mișcare potrivită pentru tine e challenge-ul de data asta.

Avem temperamente diferite. Unora ni se potrivește… șahul.

Altora nu le place instructorul, sala, pantofii de dans…

Rabdare, perseverență, ambiție. Le scoatem din nou la interval.

Și revenim la stil de viață. Ce tip de mișcare ai putea face în fiecare săptămână a vieții tale de acum încolo?

…”si nu ne duce pe noi în ispită…” Cum să depășești asta?

Doar vindecându-ți sufletul. Pentru totdeauna.

Doar iubindu-te. Pentru totdeauna.

Dacă ți s-au părut utile informațiile sau doar ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!

Nu este necesar să alegem între a fi științifici și a fi plini de compasiune. Putem să le facem pe amândouă în același timp. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre.

A consemnat Dr. Roberta Rosca, doctorul tău de emoții.

Abonează-te la canalul de YouTube Alegefericirea AICI

Acest articol este proprietatea alegefericirea.eu și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.

Apasă pe logo-ul INIMĂ de la începutul paginii pentru a reveni la meniul principal.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *