Profeția unui viitor aproape previzibil

Să credem în viitor este o dovadă de forță emoțională.

Lucrurie nu se vor întâmpla, cel mai probabil, exact așa cum am visat. Și asta nu e motiv de supărare. 

Frumusețea vieții este tocmai în capacitatea ei de a ne surprinde.

Dar puterea de a crede într-un viitor frumos, senin și …aproape previzibil este dovada puterii noastre de reziliență.

…I-a spus, uite, Ovidiu, exact asa visez sa fim peste 20 de ani. Noi doi, singuri, la un restaurant, a doua zi de Craciun. Probabil Blanca va fi plecat la casa ei, intr-o familie a ei…iar noi, doi batranei…îi văzu incruntarea si rectifică… bine, bine, aproape batranei care se au unul pe altul.

Colega ei ciripea veselă umplând biroul cu veselie.

Fusese la Sinaia de Crăciun si povestea cum ea si soțul ei n-au reusit să mearga la ski in ziua aceea pentru că se treziseră târziu, dar s-au simtit foarte bine singuri la hotel. Copilul plecase cu restul din gașcă pe partie.

A admirat-o. Pentru puterea de a visa.

Si-ar fi dorit si ea sa aiba o acasa, sa stea cu familia ei toată săptămâna, nu doar in week-end-uri.

Sa fie preocupata nu de grija zilei de maine și de ratele la apartament, ca acuma, ci de profetia unui viitor aproape previzibil.

Ea nu simțea ca se poate imagina peste 20 de ani.

…Au trecut mai bine de 10 ani de atunci.

Acum statea ea oglindita in privirea sotului ei, in carciuma calda, umbrita de glasuri colorate. Luasera o pauza de la copii. Si aceleasi ganduri o incearca cumva.

Cand vor pleca copiii de langa noi, vom ramane asa, ca acum, tu si cu mine.

Soțul ei o privi tandru si amuzat.

Ea avea o urma de regret in gene, sau poate doar i s-a părut.

A doua zi, dupa ce s-au intors din excursie, a anuntat-o ca a cumparat un petec de pamant in apropierea orasului. E un loc minunat, i-a spus. E liniste, aproape de padure. Vom face acolo o casuta ca-n povesti si o curte ca o poveste.

Ce-ti veni?

Sa vină cu drag nepoții la noi, îi șoptii el șugubăț, să nu mai zici că o sa fim atțt de singuri la bătrânețe.

…Au trecut intre timp 20 de ani.

Colega e soția altui bărbat. Fiica e in continuare alături de mama.

Copiii ei au plecat în alte tari, pe alte tarmuri de mare. Bărbatul ei a plecat la cer.

Niciuna din profetii nu s-a adeverit.

Iși luă cheile și inchise încet, scârțâit, ușa de lemn a căbănuței.
In curte foșneau ușor salcâmii.

Salcâmii lui.

Plantați ca să nu fie atât de singur, la batrânețe.

Să-ți faci vise. Și să te bucuri de construcția lor.

Să speri într-o lume bună, dar fără patimă, fără suferință…doar cu bucuria jocului.

Sunt tot atâtea modalități de a face față cotidianului uneori prea greu, uneori prea repetitiv, uneori prea…

Dacă ți s-au părut utile informațiile sau doar ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!

Nu este necesar să alegem între a fi științifici și a fi plini de compasiune. Putem să le facem pe amândouă în același timp. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre.

A consemnat Dr. Roberta Rosca, doctorul tău de emoții.

Abonează-te la canalul de YouTube Alegefericirea AICI

Acest articol este proprietatea alegefericirea.eu și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.

Apasă pe logo-ul INIMĂ de la începutul paginii pentru a reveni la meniul principal.