O femeie singură.
Omul este un animal social.
Reconcilierea acestor două sentințe este o poveste în sine.
Despre cum am devenit o femeie singură am mai povestit.
Cât de greu i-a fost sufletului meu, încă de la început, am povestit de asemenea.
Dar aventura de a supraviețui ca animal social este mult mai interesantă.
In primul rând, ca femeie singură în România, trebuie să uiți tot ce ai citit în cărți, tot ce ai vazut în filme, tot ce crezi tu… despre solidaritatea umană. Realitatea imediată este de un pragmatism …desăvârșit.
Dacă vrei să-ți faci viața frumoasă trebuie să te ocupi de asta!
Cel mai bun “prieten” al tău va deveni curând un instalator bun care, contra unui tarif generos (de obicei dublu față de standard) se va obisnui, în timp, să fie disponibil pentru toate dezastrele tale domestice.
25 de ani, cât am fost căsătorită, nu mi-am imaginat câte lucruri se pot strica într-o casă! Și, uneori, toate deodată!
Dacă ai noroc și te împrietenești cu un service autorizat civilizat care să aibă un plan pentru urgențe, să ofere mașină la schimb cât se repară a ta și eventual să găzduiască în incintă și un birou de daune exact de la firma unde ai tu asigurare, viața ta va fi cu 50% mai fericită!
Sigur, vei intâlni și exceptii! Oameni superbinevoitori care-ți vor ghida pașii!
Voi ramane mereu recunoscătoare vecinului de la 6 care, într-o iarnă grea, m-a ghidat de la balcon, cu mult profesionalism, grijă și dăruire cum să dau jos zăpada de pe mașina mea. Era important să nu-i deranjez/zgârii/traumatizez mașina lui, parcată la un lat de palma de a mea.
Nu văzuse linia care marca locurile de parcare și parcase cu roțile peste locul meu, mi s-a confesat ulterior.
Până la zăpada urmatoare am învățat că operatiunea “curățarea mașinii de zapada” se rezolva luându-ți liber de la serviciu în ziua cu viscol sau ninsoare. Imediat ce natura se linistește, apar prin parcările dintre blocuri oameni întreprinzători înarmați cu lopeti …și care, pentru “bani de-o bere”, curață frumos și temeinic locul.
Greu voi uita momentul acela în care m-am dus spășită la apartamentul de deasupra și am bătut timid la ușă. I-am explicat doamnei care mi-a deschis, cât mai putut eu de frumos, că, deși știu cum sunt copiii (am crescut și eu doi) le-aș rămâne îndatorată dacă, măcar, l-ar descălța de ghete pe micuțul lor, când acesta aleargă prin casă, pe gresie. Cum că sunt și eu obosită la sfârșitul zilei și parcă aș aprecia un pic de liniște…
Vecina privea prin mine. Nu a zis nici da, nici ba…A închis ușa ușor…Iar eu am coborat întrebându-mă dacă m-a înțeles? Dacă nu cumva, obosită și obișnuită cu teleconferințele de la birou îi vorbisem cumva în engleză, fără să știu dacă doamna era la curent cu fonetica respectivă…sau dacă vorbisem măcar…
Peste mai puțin de un sfert de ora am lămurit misterul.
A bătut la usa mea de data asta, vecinul. Soțul doamnei, deh!
Dumnealui mi-a explicat clar și apasat.. Sigur a auzit toată scara!
Ce stupidă am putut să fiu!
Pai eu nu stiam un adevar atat de banal: copilul meu e cuminte pentru că e timid. Că așa sunt copiii care cresc fără tată.
Dar al lui are personalitate. Că personalitatea i-o formeaza tatăl! Adica dumnealui.
Bine că m-a lamurit!
Mi-am cumparat cu acest prilej căști și dopuri de urechi.
Dar, noroc cu prietenii!
Toți te ajuta mult să treci prin doliu…
In primul rând îți respectă intimitatea. Nu te sună, nu te vizitează, nu te invită nicaieri. Că poate nu vrei, poate nu ai nevoie…
Unii sunt chiar sinceri. Iți explica frumos că simpla ta prezență le aduce aminte că viața-i scurtă. Nu vor să stea cu doliul la masă.
“Nebunia e ca lumina soarelui. Lovește în toți și stă la masă cu oricine”.
Iar cei ce mai acceptă să bea o cafea cu tine au grijă să-ți explice că ceea ce ai pățit tu e mizilic față de ce drame adevărate trăiesc ei.
Ce-i aia că ți-a murit brusc bărbatul în floarea varstei? Ce dacă suferă copilul care și-a pierdut tatăl, pe care n-a apucat să-l cunoască decât 7 ani, iar tu nu știi cum să-l ajuți pe puiul tău… pentru că și sufletul tău e zdrențe?… Mare lucru!
Să-ți spună ea ce nenorocit e fostul ei soț care-i plătește copilului (lor) școala privată de top, dar nu a mai scos bani și pentru un amărât de abonament de transport. Pai ce, copilul se teleportează?
”Bine de tine, dragă. Că măcar al tău a murit.”
Un sfat bun este să te adresezi profesioniștilor.
Sunt atâtia psihoterapeuti, coach, duhovnici, asociații non-guvernamentale…Toți sunt gata sa te ajute! Promisiunile și disponibilitatea sunt, desigur, direct proporționale cu suma pe care ești dispus să o investești.
Cu cât este mai gras onorariul solicitat, cu atât mai probabil ai de a face cu un impostor!
Am cunoscut un ”psihanalist” care mi-a cerut pentru o “vindecare complete” (cred că se pricepea să învie morții) nici mai mult, nici mai putin decât jumatate din toate încasările mele lunare. Putea să jure că în maxim un an voi fi compet reabilitată.
Pesemne mizase pe faptul că, doar uitându-mă pe extrasul bancar, mă voi convinge singură că nu mai am nevoie de ajutor!
Câteva luni mai târziu, insomnia mea era “rezolvată” de psihiatru… cu nescai buline.
După două luni, îmi cheltuiam tot salariul pe bijuterii. ”Probabil am depășit ușor doza”, m-a liniștit el. După încă șase luni acumulasem și vreo cinci kilograme…o fi fost tot de la doză?
Dacă ți s-au părut utile informațiile sau ți-a plăcut articolul, trimite-l și prietenilor tăi!
Dacă vrei să vorbești cu un profesionist care a trecut prin ceea ce treci tu și îți înțelege suferința și nevoile, programează-te la o ședință
O altă poveste despre Puterea feminității, găsești AICI.
Alte articole despre doliu, pierdere, viață și …moarte:
Nu este necesar să alegem între a fi științifici și a fi plini de compasiune. Putem să le facem pe amândouă în același timp. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre.
A consemnat Dr. Roberta Rosca, doctorul tău de emoții.
Abonează-te la canalul de YouTube Alegefericirea AICI
Acest articol este proprietatea alegefericirea.eu și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.
Apasă pe logo-ul INIMĂ de la începutul paginii pentru a reveni la meniul principal.
We will contact you soon.
We will contact you soon.