Aventuri la clinica de nutriție

Ani în șir, specialiștii în nutriție au considerat că indisciplina alimentară este exclusiv responsabilă de creșterea în greutate.

Prin anii 50, medicii cardiologi au fost primii care au tras semnalul de alarmă: obezitatea crește riscul de boli cardio-vasculare!!!

Să renunțăm la grăsimi! Au recomandat ei într-un glas! Grăsimile aduc un aport caloric de 9Kcal/gram (față de glucide și proteine care aduc 4 kcal/gram). Deci, fără dubiu, grăsimile sunt responsabile de obezitate!

Peste ani s-a văzut că scăderea consumului de grăsimi aduce cu sine creșterea consumului de…zaharuri.

Și, ce să vezi?, asta a crescut nu numai obezitatea generală, ci, mai ales, obezitatea infantilă!

Zahărul devine dușmanul numărul unu al siluetei. Lumea medicală s-a uitat către medicii diabetologi care păreau să știe cel mai bine cum scăpăm de zahărul din alimentație.

Să măncăm mai multe fructe și musai 5 mese pe zi (pentru că asta era regimul pacientului diabetic)!  Au spus ei.

Dar n-a fost să fie nici asta soluția! Fructoza din fructe, consumată în exces, obosește ficatul și nici nu ajută la slăbire.

Lumea a început să se uite către antrenorii de fitness și medicii sportivi. Că doar ei reușeau să-i determine pe cei ce fac sport de performanță să-și mențină greutatea.

Să mâncăm mai multe proteine (eventual din shake-uri) și să facem sport. 

Nu e bine, pentru că suprasolicităm rinichiul! Și articulațiile!

Și uite așa au început studiile clinice despre nutriție, pentru că părea că nimeni nu știe exact ce e de făcut.

Studiile au spus că da, nu sunt prea bune grăsimile, dar cel mai mult depinde de sursa lor.

Au arătat că e adevărat, glucidele aduc doar 4 kcal/gram, dar ele stimulează și secreția de insulină care favorizează formarea depozitelor de grăsime, deci fizica se nuanțează în organism…

Nu s-a găsit (încă) o metodă universală pentru a menține o greutate ideală.

Dar, între timp, lumea științifică a înțeles că, pe de o parte, există o serie de aditivi alimentari care ne intoxică organismul, ne ”strică” microbiota intestinală și, indirect, ne ”determină” să ne fie mai foame decât ar trebui.

Și, pe de altă parte, există mecanisme psihologice care interferă cu echilibrul organismului și acesta nu mai știe să pună stop mâncării.

Povestea nutriționiștilor care fac apel exclusiv la disciplină ….rămâne insuficientă…

Ca în povestea mea…

Intâi am ales un nutriționist de renume.

Un doctor pe care-l cunosc personal și în al cărui profesionalism am încredere totală.

Am alergat prin tot Bucurestiul să fac o listă lungă de investigații și analize medicale.

Toate trebuiau să fie “in termen”. Adica nu mai vechi de 6 luni. Ca înainte de anestezie generala. Eu eram grasă de 20 de ani.

Apoi am aflat ca doctorul nu avea locuri libere in urmatoarele luni. Nu, nu se decontează la casa de asigurari pe buget fix, dar era inceput de vară si toata lumea vroia să slăbeasca.

Apoi a plecat in concediu. O lună.

Apoi la un Congres în America.

Am renunțat atunci când analizele mele au inceput sa “expire”. Kilogramele erau tot acolo.

Asa ca m-am orientat către o clinică specializată.

Mulți medici, metodă standardizată.

Ceva roade ar trebui sa culeg, mi-am zis, visând la suplețea viitoare a coapselor mele.

Fac programare.

Este liber la ora la care pot eu doar peste 3 săptămîni.

O!!! E deja un pas.

Mă suna cu o zi înainte o domnișoara de la receptie să-mi propuna să schimbăm ora.

Să merg undeva la prânz. Poate e și mai bine pentru dumneavoastră, stiți, domnișoara doctor are o problemă personală.

Stiți, zic si eu, ce sa vezi?, si eu am o problemă. Tot personala.

Ca să pot plati tarifele dumnevoastra (un “pachet” sare binișor de un salariu mediu) trebuie să lucrez undeva. Undeva unde se respecta cu destul de multă strictețe programul.

Dupa câteva grimase sonore, îmi propune o altă domnișoară doctor, aceeași zi, aceeași oră.

Habar n-aveam nici cine era prima. Nu-mi spunea nimic nici numele celei de-a doua.

Mizasem oricum pe sistem și pe…noroc. N-am avut.

O domnișoara tânără, subțire ca o trestie.

Asta stie slabitu’ doar din carți, ma gândesc. Sper să le fi citit cu atenție.

Râdem, glumim și am parte de cea mai sincera replica: Stiți, vă plac foarte mult, dar mi-e teama că nu o să pot să vă ajut. Dar o sa mă străduiesc.

Conform pachetului achizitionat, urmeaza măsurarea metabolismului bazal. Până atunci nu primesc nici o dietă, dar mi se spune să țin un jurnal alimentar, adica să-mi notez absolut tot ce mănânc și cam câtă mișcare fac, în fiecare zi.

Imi pun în cap un lighean cu volane, mă acopera cu o plapumă de vinilin și mă lasă să respir “de voie” pe o canapea. Dupa câteva minute ….nesfârsite, sunt eliberată.

Aveti o rata a metabolismului bazal (“care va sa zică” ce consuma organismul meu când stă, adica mai tot timpul) la limita inferioară.

Dacă spuneam din capul locului că asta știu, mă mai chinuiai? Sunt aproape complet sedentară si am trecut prin diete toată viața. 

Urmeaza cântărirea.

Cântarul (din cel istet, nu orice scula) spune că vârsta mea biologica este cu un an mai mare decât cea din buletin și mă felicită că am veni la nutriționist.

Râd tare (în sinea mea) și afisez doar un zâmbet subțire, subțire de tot domnișoarei care manevrează cântarul.

Peste mai puțin de doua luni va fi ziua mea! Bătălia cu asta micul o câstig de voie!

Alta programare obținută cu greu la medic.

Scriu cu conștiinciozitate pagini întregi jurnalul greutății mele (cam în felul în care am scris aici) și cu sfințenie aproape tot ce mănânc și fiecare pas pe care îl fac, ăn fiecare zi.

Sunt coplesită de atâta profesionalism. Si așa am ramas.

Sedintele cu nutriționistul dureaza 30 de minute pe ceas.

Ca la psihologii din filmele americane.

Trebuie sa spui totul repede, repede, parcă am filma la televiziune în direct, toate problemele pe care le ai. Si, daca ai noroc și intrebari mai puține, primești ceva sfaturi, tot pe fugă, la final.

Dieta pe care mi-o propune este…continuarea dietei pe care o țineam deja și care era vag eficienta.

De când mă tot investigam și tot faceam programări, slăbisem vreo 3 kilograme ținând o dietă pe care mi-o făcusem singură.

Data viitoare se stabileste din nou după lupte cu domnișoara de la receptie.

Ca si regulă, toate orele convenabile sunt deja ocupate.

Intru din nou cu jurnalul in dinți.

Nu e bine, zice. Pai acu’ două săptămâni era bine, ca mi-ați zis să continui.

Nu, nu e bine pentru ca nu mancați suficient dimineata.

Îi explic frumos că eu n-am mâncat niciodată dimineața, de când mă știu. Nici măcar când eram foarte slabă.

Aveam ceva la cap sau la stomac, cert este că, de cate ori mă obliga cineva să încalc regula, nu ma simțeam confortabil. Am citit și eu teoria asta cu a nu sari peste micul dejun, am incercat-o în fel si chip, dar mie micul dejun îmi accentuează senzația de foame, nu ma ajută. Beau cafeaua cu lapte. Este și ăsta un fel de mic dejun.

Mă privește cu mila: asa scrie în toate cărțile, așa susțin toți marii profesori, este sigură că nu se poate slabi fără un mic dejun copios: oua fierte, sau paine cu branza de vaci, imi propune fără drept la replica.

Câțiva ani mai târziu, aceeași dominișoară propovăduia pe la televizor, în aceeași termeni absoluți, că numai prin post intermitent, sărind peste micul dejun, poți să slăbești sănătos….

Clar, teoria aceea că exista pacienti si nu boli e fumată de mult. Noi încă o mai invățam acum 25 de ani.

In ultimele 5 minute mă întreabă ce mănânc restul zilei. Ignora total jurnalul completat de mine cu sârg. Calculeaza caloriile. Ies bine. In restul zilei mențineți aceeași dieta.

De o luna mănânc brânză slabă cu roșii.

Mai inainte am mâncat cărniță de curcan la grătar cu salata. M-am saturat!!!

Dar jumatatea de ora se sfârșește și “Seherezada, sfioasă, tăcu”. Ne vedem data viitoare.

Data viitoare cer din prima diversificarea dietei.

Vă plac broccoli? Imi fac un calcul simplu, nu am reușit sa găsesc programare decât peste 3 săptămâni. Perspectiva de a mânca în tot acest interval doar broccoli mă înspăimântă.

Vreau sa-i considerăm o alternativa, îndrăznesc să propun. Bine, atunci vă calculez cantitățile pentru budinca de conopidă și puteți sa  alternați cele doua legume. Nu-mi place conopida…deloc!

Mai rămâne un pic de loc în calculul caloriilor și îmi recomandă să mănânc o gustare de 10 bucați de alune caju.

Domnișoară doctor, așa cum am scris în jurnalul greutații mele, eu m-am luptat mult cu ronțăitul.

Ca să pot slăbi, ma țin departe de tentații. Cum o să mă opresc la 10 bucați de caju? Cel mai probabil voi sfârși prin a mânca toată punga.

E obligatoriu să mâncați grăsimi esențiale, ma lămurește. Daca vreți să slăbiți trebuie să respectați dieta recomandată, daca nu mai vreți sa slabiti, va fac o dieta de mentinere.

Sunt gata să izbucnesc, dar în pachet este inclusă și o ședință la psiholog specializat în lupta cu kilogramele.

E urmatorul pas pe care îl fac. Mai aștept 2 săptămâni până găsesc loc liber.

De data asta nu scap fără o zi de concediu: nu are ședințe nici înainte de 9 dimineața, nici după 18 seara.

Mă duc increzatoare. Totul va fi mult mai simplu de acum înainte. Intru cu sfială. Suntem 7 grăsuțe înghesuite într-o cămăruță.

Ne învață să respirăm adânc pentru a alunga poftele alimentare și pentru a amâna foamea.

Parcă suntem la cursul Lamaze. Niște “gravide” mai gâfâite și fără un scop atat de nobil.

Pentru a combate ronțăiala îmi recomandă să găsesc un… psiholog specializat pe dependențe.

De ce m-ai pus să gâfâi în cor o jumătate de oră? Nu puteai să ne intrebi pe fiecare-n parte ce problema aveam la început, nu la sfârsit?

Cumpăr în fiecare zi o pungă de alune caju din care mananc 10 bucati și arunc restul. Respect dieta.

Vine din nou întâlnirea cu nutriționistul.

Cântărire. Am slăbit 2 kilograme.

Luna trecută era mai bine. Și mai ieftin. 

Acest articol este un panflet si vă rog să-l luati ca atare.

alte articole despre nutriție ți psihonutriție:

• tulburarile de comportament alimentar

Dacă vrei să vorbim despre mâncatul emoțional, apasă cu încredere butonul ”programează-te” și lasă-mi un mesaj!

Dacă ți s-au părut utile informațiile sau doar ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!

Nu este necesar să alegem între a fi științifici și a fi plini de compasiune. Putem să le facem pe amândouă în același timp. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre.

A consemnat Dr. Roberta Rosca, doctorul tău de emoții.

Abonează-te la canalul de YouTube Alegefericirea AICI

Acest articol este proprietatea alegefericirea.eu și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.

Apasă pe logo-ul INIMĂ de la începutul paginii pentru a reveni la meniul principal.