Aventuri la clinica de nutriție

reziliența
Reziliența – păcat de ea, era frumoasă
iulie 16, 2021
comunicarea
Cum comunicăm – importanța lui ”ce mai faci”
iulie 22, 2021
roberta camelia rosca

doctor de emoții

Ani în șir, specialiștii în nutriție au considerat că indisciplina alimentară este exclusiv responsabilă de creșterea în greutate.

Prin anii 50, medicii cardiologi au fost primii care au tras semnalul de alarmă: obezitatea crește riscul de boli cardio-vasculare!!!

Să renunțăm la grăsimi! Au recomandat ei într-un glas! Grăsimile aduc un aport caloric de 9Kcal/gram (față de glucide și proteine care aduc 4 kcal/gram). Deci, fără dubiu, grăsimile sunt responsabile de obezitate!

Peste ani s-a văzut că scăderea consumului de grăsimi aduce cu sine creșterea consumului de…zaharuri. Și, ce să vezi?, asta a crescut nu numai obezitatea generală, ci, mai ales, obezitatea infantilă!

Zahărul devine dușmanul numărul unu al siluetei. Lumea medicală s-a uitat către medicii diabetologi care păreau să știe cel mai bine cum scăpăm de zahărul din alimentație.

Să măncăm mai multe fructe și musai 5 mese pe zi (pentru că asta era regimul pacientului diabetic)!  Au spus ei.

Dar n-a fost să fie nici asta soluția! Fructoza din fructe, consumată în exces, obosește ficatul și nici nu ajută la slăbire.

Lumea a început să se uite către antrenorii de fitness și medicii sportivi. Că doar ei reușeau să-i determine pe cei ce fac sport de performanță să-și mențină greutatea.

Să mâncăm mai multe proteine (eventual din shake-uri) și să facem sport. 

Nu e bine, pentru că suprasolicităm rinichiul! Și articulațiile!

Și uite așa au început studiile clinice despre nutriție, pentru că părea că nimeni nu știe exact ce e de făcut.

Studiile au spus că da, nu sunt prea bune grăsimile, dar cel mai mult depinde de sursa lor. Au arătat că e adevărat, glucidele aduc doar 4 kcal/gram, dar ele stimulează și secreția de insulină care favorizează formarea depozitelor de grăsime, deci fizica se nuanțează în organism…

Nu s-a găsit (încă) o metodă universală pentru a menține o greutate ideală.

Dar, între timp, lumea științifică a înțeles că, pe de o parte, există o serie de aditivi alimentari care ne intoxică organismul, ne ”strică” microbiota intestinală și, indirect, ne ”determină” să ne fie mai foame decât ar trebui.

Și, pe de altă parte, există mecanisme psihologice care interferă cu echilibrul organismului și acesta nu mai știe să pună stop mâncării.

Povestea nutriționiștilor care fac apel exclusiv la disciplină ….rămâne insuficientă…

Intai am ales un nutriționist de renume.

Un doctor pe care-l cunosc personal și in al cărui profesionalism am încredere totală.

Am alergat prin tot Bucurestiul să fac o listă lungă de investigații și analize medicale.

Toate trebuiau să fie “in termen”. Adica nu mai vechi de 6 luni. Ca înainte de anestezie generala. Eu eram grasă de 20 de ani.

Apoi am aflat ca doctorul nu avea locuri libere in urmatoarele luni. Nu, nu se decontează la casa de asigurari pe buget fix, dar era inceput de vară si toata lumea vroia să slăbeasca.

Apoi a plecat in concediu. O lună.

Apoi la un Congres in America.

Am renunțat atunci când analizele mele au inceput sa “expire”. Kilogramele erau tot acolo.

Asa ca m-am orientat catre o clinică specializata.

Multi medici, metoda standardizata.

Ceva roade ar trebui sa culeg, mi-am zis, visând la suplețea viitoare a coapselor mele.

Fac programare.

Este liber la ora la care pot eu doar peste 3 saptamani.

O!!! E deja un pas inainte.

Mă suna cu o zi inainte o domnișoara de la receptie să-mi propuna să schimbam ora.

Să merg undeva la pranz. Poate e și mai bine pentru dumneavoastra, stiti, domnișoara doctor are o problema personala.

Stiți, zic si eu, ce sa vezi?, si eu am o problema. Tot personala. Ca să pot plati tarifele dumnevoastra (un “pachet” sare binișor de un salariu mediu) trebuie sa lucrez undeva. Undeva unde se respecta cu destul de multă strictețe programul.

Dupa cateva grimase sonore, imi propune o alta domnisoara doctor, aceeași zi, aceeasi ora.

Habar n-aveam nici cine era prima, nu-mi spunea nimic nici numele celei de-a doua.

Mizasem oricum pe sistem si pe…noroc. N-am avut.

O domnișoara tânără, subțire ca o trestie.

Asta stie slabitu’ doar din carți, ma gândesc. Sper să le fi citit cu atenție.

Râdem, glumim și am parte de cea mai sincera replica: Stiți, vă plac foarte mult, dar mi-e teama că nu o sa pot să vă ajut. Dar o sa mă străduiesc.

Conform pachetului achizitionat, urmeaza măsurarea metabolismului bazal. Până atunci nu primesc nici o dietă, dar mi se spune sa țin un jurnal alimentar, adica să-mi notez absolut tot ce mănânc si cam câta mișcare fac, in fiecare zi.

Imi pun în cap un lighean cu volane, mă acopera cu o plapumă de vinilin și mă lasă să respir “de voie” pe o canapea. Dupa câteva minute ….nesfârsite, sunt eliberata.

Aveti o rata a metabolismului bazal (“care va sa zica” ce consuma organismul meu cand sta, adica mai tot timpul) la limita inferioară.

Daca spuneam din capul locului că asta știu, mă mai chinuiai? Sunt aproape complet sedentara si am trecut prin diete toata viața. 

Urmeaza cântărirea.

Cântarul (din cel istet, nu orice scula) spune că vârsta mea biologica este cu un an mai mare decât cea din bulletin si ma felicita ca am veni la nutritionist.

Râd tare (in sinea mea) si afisez doar un zâmbet subțire, subțire de tot domnișoarei care manevreaza cantarul.

Peste mai putin de doua luni va fi ziua mea! Batălia cu asta micul o câstig de voie!

Alta programare obținuta cu greu la medic.

Scriu cu constiinciozitate pagini intregi jurnalul greutătii mele (cam in felul in care am scris aici) si cu sfintenie aproape tot ce mănânc și fiecare pas pe care il fac in fiecare zi.

Sunt coplesită de atâta profesionalism. Si așa am ramas.

Sedintele cu nutriționistul dureaza 30 de minute pe ceas.

Ca la psihologii din filmele americane.

Trebuie sa spui totul repede, repede, parca am filma la televiziune in direct, toate problemele pe care le ai. Si, daca ai noroc si intrebari mai puține, primești ceva sfaturi., tot pe fuga, la final.

Dieta pe care mi-o propune este…continuarea dietei pe care o țineam deja si care era vag eficienta.

De cand ma tot investigam si tot faceam programari, slabisem vreo 3 kilograme ținând o dietă pe care mi-o făcusem singură.

Data viitoare se stabileste din nou, dupa lupte cu domnisoara de la receptie.

Ca si regula, toate orele convenabile sunt ocupate.

Intru din nou cu jurnalul in dinti.

Nu e bine, zice. Pai acu’ doua saptamani era bine, ca mi-ati zis sa continui.

Nu, nu e bine pentru ca nu mancati suficient dimineata. I

i explic frumos ca eu n-am mancat niciodata dimineata, de cand ma stiu. Nici macar cand eram slaba. Aveam ceva la cap sau la stomac, cert este ca, de cate ori ma obliga cineva sa incalc regula, nu ma simteam confortabil. Am citit si eu teoria asta cu a nu sari peste micul dejun, am incercat-o in fel si chip, dar mie micul dejun imi accentueaza senzatia de foame, nu ma ajuta. Beau cafeaua cu lapte. Este si asta un fel de mic dejun.

Ma priveste cu mila: asa scrie in toate cărțile, asa susțin toți marii profesori, este sigură că nu se poate slabi fara un mic dejun copios: oua fierte, sau paine cu branza de vaci, imi propune fara drept la replica.

Clar, teoria aceea ca exista pacienti si nu boli e fumata de mult. Noi inca o mai invatam acum 25 de ani.

Intre timp aceeași toți mari profesori au ajuns la concluzia că e mai bine fără mic dejun! Se numește intermitent fasting! 

In ultimele 5 minute ma intreaba ce mănânc restul zilei. Ignora total jurnalul completat de mine cu sârg. Calculeaza caloriile. Ies bine. In restul zilei mențineți aceeasi dieta.

De o luna mănânc brânză slabă cu roșii.

Mai inainte am mâncat cărniță de curcan la grătar cu salata. M-am saturat!!!

Dar jumatatea de ora se sfarseste si “Seherezada, sfioasa, tacu”. Ne vedem data viitoare.

Data viitoare cer din prima diversificarea dietei.

Vă plac broccoli? Imi fac un calcul simplu, nu am reusit sa găsesc programare decât peste 3 săptămâni. Perspectiva de a mânca in tot acest interval doar broccoli ma inspăimânta.

Vreau sa-I considerăm o alternativa, indraznesc sa propun. Bine, atunci vă calculez cantitățile pentru budinca de conopidă si puteți sa  alternați cele doua legume.

Mai ramane un pic de loc in calculul caloriilor si imi recomanda sa manac o gustare de 10 bucati de alune caju.

Domnisoara doctor, asa cum am scris in jurnalul greutatii mele, eu m-am luptat mult cu ronțăitul.

Ca să pot slăbi, ma țin departe de tentatii. Cum o să mă opresc la 10 bucați de caju? Cel mai probabil voi sfârși prin a mânca toată punga.

E obligatoriu să mâncați grăsimi esențiale, ma lămurește. Daca vreți să slăbiți trebuie să respectați dieta recomandată, daca nu mai vreți sa slabiti, va fac o dieta de mentinere.

Sunt gata sa izbucnesc, dar in pachet este inclusa și o sedinta la psiholog specializat in lupta cu kilogramele.

E urmatorul pas pe care il fac. Mai aștept 2 săptamani pâna găsesc loc liber.

De data asta nu scap fara o zi de concediu: nu are sedinte nici inainte de 9 dimineata, nici dupa 18 seara.

Ma duc increzatoare. Totul va fi mult mai simplu de acum inainte. Intru cu sfiala. Suntem 7 grasuțe inghesuite intr-o camaruta.

Ne invață sa respiram adanc pentru a alunga poftele alimentare si pentru a amana foamea.

Parca suntem la cursul Lamaze. Niste “gravide” mai gâfâite si fără un scop atat de nobil.

Pentru a combate ronțăiala imi recomandă sa gasesc un… psiholog specializat pe dependențe.

De ce m-ai pus sa gâfâi in cor o jumătate de oră? Nu puteai sa ne intrebi pe fiecare-n parte ce problema aveam la inceput, nu la sfârsit?

Cumpar in fiecare zi o punga de alune caju din care mananc 10 bucati si arunc restul. Respect dieta.

Vine din nou intalnirea cu nutritionistul.

Cântărire. Am slăbit 2 kilograme.

Luna trecuta era mai bine. Si mai ieftin. 

Acest articol este un panflet si va rog sa-l luati ca atare.

Dacă ți s-au părut utile informațiile sau doar ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!

Nu este necesar să alegem între a fi științifici și a fi plini de compasiune. Putem să le facem pe amândouă în același timp. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre.

A consemnat Dr. Roberta Rosca, doctorul tău de emoții.

Abonează-te la canalul de YouTube Alegefericirea AICI

Acest articol este proprietatea alegefericirea.eu și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.

Apasă pe logo-ul INIMĂ de la începutul paginii pentru a reveni la meniul principal.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *