Doctor de emoții: De profesie…țin diete

relatia perfecta
10 semne ale relației perfecte
iunie 23, 2021
doctor de emotii
De ce (nu mai) sunt un om singur
iunie 27, 2021
de profesie tin diete

Roberta Camelia Rosca

Nu (mai) sunt grasa.

Dar nici slabă. Deși, și asta am fost cândva.

De 30 de ani țin diete.

Pana atunci, cea mai mare greutate a mea a fost de 45 de kilograme.

De 30 de ani tin diete.

Unele mai lungi, altele mai scurte.

Unele mai eficiente, altele mai comode.

Totul a inceput imediat dupa ce am născut primul copil.

Când sa ies din spital…uimire! Din cele 35 de kilograme accumulate in timpul sarcinii, odata cu nasterea, am scapat doar de…8!

In 1989 nimeni nu-ti spunea sa ai grija cat mananci in timpul sarcinii. Toata lumea iti spunea sa mananci. Mai ales daca erai mai “firava”. Si toti te asigurau si ca se vor “duce”, odata cu  nasterea, toate kilogramele. Stupid me!

Asa am inceput nebunia dietelor. De la +27.

Tragic, peste 2 saptamani dupa eveniment, urma sa plec la Facultate si nu ma mai incăpea decat rochia rosie de gravida. Am iubit rochia aceea in ultimele 3 luni de sarcina, dar acum o uram cu spume. Acum vroiam sa redevin femeie.

Si-am inceput sa mananc totul fiert: carne, legume, cate un ou…

Nimic crud (sa nu faca onor “alaptatul “colici), nimic prajit, nimic copt. Doar fiert, cu putina sare, fara ulei, fara prea multe condimente.

Si-a fost bine o perioada…scurta, dupa care mi-a pierit entuziasmul. Cum sa fi vesel cand nimic din ce mananci nu are gust!

Dupa 2 saptamani am reusit cu chiu cu vai sa incap in doua fuste care-mi erau  initial mai largute, si alea cu fermoarul prins cu ac de siguranta.

Am slabit totusi. Alaptatul, alergatul dupa mijloacele de transport, garzile de noapte pentru refacerea absentelor din perioada cat am fost in spital, ca sa pot intra la examene si sa nu fiu nevoita sa aman anul medical…toate astea au contribuit cu siguranta. Dar 10 Kg nu am reusit niciodata sa le mai dau jos.

Apoi, pentru ca tot avusese loc Revolutia si acum aveam si noi acces la tot ce visasem, mi s-a parut un lucru bun sa iau anticonceptionale. Nu aveam de gand sa fac repede al doilea copil.

Sa tot fi trecut vreo 3-4, hai, maxim 6 luni de cand inghiteam buline si m-am “trezit” la aceeasi greutate pe care am avut-o in urgenta, in dimineata zilei in care m-am dus sa-l nasc pe fiul meu. Eram acum la +35 si nu mai aveam ce copil sa nasc ca sa scap peste noapte de “amaratele” alea de 8 kilograme…

M-am luat la tranta cu toate 35! Am renuntat la anticonceptionale si am inceput dieta cu numarul 2. Era atunci raspandita, cel putin printre colegii mei doctori, dieta disociata: o zi carne fiarta, o zi lactate, o zi legume, o zi fructe, o zi orez fiert.

Am dat jos 20 de kilograme. Am ramas la +15. Dar ma consolam pentru ca eram “aproape slaba”.

Ma documentez pentru o carte despre diete.

Aflu din zecile de carti primite ajutoare de Facultatea de Medicina, si la care am norocul sa am acces, ca este foarte important sa tii un jurnal alimentar, sa te masori si sa te cantaresti saptamanal, ca sa-ti poti controla greutatea. Ca “Stan patitul” de acuma, aplic cat mai fidel recomandarile autorilor (in cea mai mare parte americani) din cartile de specialitate de la nivelul anilor 92-93 pe care le-am avut la indemana atunci.

Totul pare sa mearga bine, pana cand incepe…sa mearga rau.

Dupa multe peritetii sunt promovata la serviciu si ma mut (singura) in alt oras.

Ca sa-mi umplu timpul si sa-mi mai treaca dorul de casa, programez aproape zilnc pranzuri sau cine cu clientii.

Vineri seara, la ultima bataie de gong, sar in masina si glont ma indrept catre familia mea in orasul de resedinta. Ca sa scurtez drumul catre casa, cina e destul de des un covrig sau un happy meal…(sa-i pot duce copilului jucaria)

Fiecare week-end este prilej sa-mi revad si prietenii: gratare la iarba verde, mers in vizite, musafiri rasfatati cu delicatese aduse de peste mari si tari. Nu mai tin nici un jurnal alimentar. Da-i naibii de americani. Daca erau ei asa destepti de ce au atatia obezi in tara lor!

Pana ajung sa fiu constransa sa-mi schimb complet garderoba. Nu ma mai incape nimic. Sunt la +25!!!

Lucram atunci cu o multime de medici specialisti in Diabet, Nutritie si Boli Metabolice. Merg la unul dintre ei si primesc o dieta personalizata pentru 2 saptamani (de slabire – ar fi trebuit sa dau jos vreo 5 kilograme) urmata de o dieta de mentinere – pe termen lung.

Ma chinui tare rău sa o urmez intocmai.

Am cateva sedinte in perioada aceea si nu e bine deloc. Sunt nervoasa. Ma abtin cu greu sa nu izbucnesc. Toti mi se par batuti in cap. Nu ma gandesc nici o secunda ca eu nu am rabdare sa explic.

Intr-un final ma calmez singura: poate totusi eu am o problema. Sigur ca am. Mi-e foame!!!! Ratez elegant o cearta la cutite cu seful direct si plec 2 zile in concediu ca sa-mi slavez serviciul. Imi fac repede calculul ca nu as vrea sa fiu slaba si somera.

Ma spal des pe fata, indelung, cu apa rece sperand sa-mi salvez casnicia, relatia cu copilul…

Dupa 2 saptamani de chin, abia am dat jos 2 kilograme si jumatate. Dar in urmatoarele 2 luni de “mentinere” mai dau jos inca 2. Nu ma mai strang fustele in talie, e aproape bine.

Dar Dumnezeu hotaraste sa mai am un copil.

De data asta am lectia invatata. Mananc normal, cu jurnal alimentar tinut cu sfintenie. Iau in greutate doar 9 kilograme toata sarcina. “Las” 7 din ele la maternitate.

Profit de periada in care alaptez si numar caloriile. Citesc din nou tot ce pot despre nutritie sanatoasa. Fac plimbari lungi cu bebe. Revin la +10!!! Sunt mandra de mine.

Incep serviciul.

Stress, stress, munca, munca. In fata oricarui cearceaf de excel primit la ora 15 (cu presiunea creșei care se inchide la 18) si cu deadline EOB (sfarsitul zilei de munca), ma inarmez cu un mousse de ciocolata.

Am ocazia, prin natura meseriei, sa particip la congrese nationale si international de nutritie. Aflu o multime de informatii. Le discut cu medici de specialitate care-mi sunt prieteni.

Nu implementez nimic. Nu s-a inventat inca dieta cu multa ciocolata, nopti nedormite si singura miscare permisa: mutatul fundului de pe scaunul de la birou in cel din masina (sau avion). In schimb, tot mai multe hoteluri au dusuri cu masaj in care poti sa stai jos. Aproape nu-mi mai indrept picioarele. Pozitia sezand devine sinomina cu mine.

Curand silueta mea isi pierde forma. Din clepsidra devine mar…spre pepene. Sirul kilogramelor l-am pierdut de mult.

Schimb job-ul. Pare sa am mai mult timp pentru mine.

Merg la un nutritionist gasit pe net. Imi recomanda sa beau aloe vera de 3-4 ori pe zi. Cumpar bidoanele. Gust. Nu-mi place.

Merg la altul, pe care-l cunosc, il respect si in care am incredere.

Pleaca in vacanta. Apoi la un Congres. Raman cu analizele in brate pana expira.

Merg la o clinica de nutritie. Slabesc 6 kilograme in 2 luni cu nutritionistul de acolo. Devin deprimata. Plang din orice si nu-mi pot permite. Cand imi dau lacrimile intr-o discutie cu seful, imi dau seama ca tin mai mult la slujba decat la silueta. Renunt. Pun inapoi toate kilogramele in alte 2-3 luni.

Incerc dieta pe puncte (un fel de numaratul caloriilor dar simplificat). Slabesc 6 kg, le pun inapoi urgent la primul audit cand, ca sa pot face fata ritmului de lucru de 16 ore pe zi, “uit” o luna de dieta.

Incerc dieta Dukan. Slabesc 5 kilograme, tot cam in 2 luni, am probleme de sanatate, renunt, pun inapoi 7 kilograme.

Incerc dieta Rina (un fel de dieta disociata). Ma plictisec repede. Nu slabesc deloc.

Mă mai duc la un nutritionist.

Imi spune că pentru a mă mentine slaba de acum incolo nu voi mai mânca niciodata: cereale, fructe, ciocolata, inghetata, patiserie, zahar, miere…

Ies trântind ușa. Niciodata e doar atunci cand mori.

Mă consolez: nu câștig bani de pe urma siluetei mele. Nu lucrez in industria modei…

Imi pot permite luxul de a mă iubi arătând așa cum pot, nu neaparat cum ar trebui.

La un moment dat ma va preocupa cum ma simt, nu cum arat, dar asta deja este o alta poveste.

Dacă ți s-au părut utile informațiile sau doar ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!

Nu este necesar să alegem între a fi științifici și a fi plini de compasiune. Putem să le facem pe amândouă în același timp. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre.

A consemnat Dr. Roberta Rosca, doctorul tău de emoții.

Abonează-te la canalul de YouTube Alegefericirea AICI

Acest articol este proprietatea alegefericirea.eu și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.

Apasă pe logo-ul INIMĂ de la începutul paginii pentru a reveni la meniul principal.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *