Puterea Feminității _ Doctor de emoții

minutul de optimism
Minutul de optimism – de Ziua Femeii 2021
martie 8, 2021
cum sa fii propriul tau nutritionist
Vestea bună și vestea rea – J. Peterson
martie 19, 2021
puterea feminității

Doctro de emoții: puterea feminitații

”Puterea” nu stă într-o viață dintotdeauna lină și fără dureri.

”Puterea” se naște din furtuni, din provocări, din capacitatea de a te simți copleșit și apoi de a depăși obstacolele, din înțelepciunea de a te ridica după ce ai căzut, nu din ”șmecheria” de a ”fenta” orice cădere. 

Cea mai importantă lecție a feminității este aceea de a știi să primești.

Să primești ajutor, să primești solicitări de ajutor, să primești bune, să primești rele…

A dărui este parte din cromozomul tău și este ceva cu care noi, femeile, ne naștem.

Dar a primi este ceva ceea ce avem nevoie să dezvoltăm în relație cu tata, cu iubitul, cu soțul …cu bărbații, cu oamenii din viața noastră.

Iar dacă nu știi să primești caută în experiențele tale când ar fi trebuit să ți se predea corect lecția asta și schimbă povestea.

Deschise ochii a mirare. Lumina blândă a dimineții îi mângâia perna. Se întinse pisicindu-se ușor. Pe nimeni n-a omorât un pic de răsfăț matinal!

Avea o zi grea.

Se aseză în capul oaselor și începu să-și găsească alternativele:

– prima ar fi să se plângă.

Pereților… Oglinzilor…

O, Doamne! ce-ar mai bocii un pic despre cât e ea de singură și de obosită de atâta singurătate, și de copleșită de câte are de făcut.

Și cum ii vine uneori, deseori… uneori să le lase pe toate baltă și să-și ia lumea-n cap …

până pe terasă… că apoi s-ar întoarce oricum să le rezolve rând pe rând, ca nimic nu se face de la sine…

Și-ar aminti, curând,  cât e de mândră de toate cîte le-a așezat ea pe firul vieții, așa singură și tristă uneori… deseori…uneori.

Și se îmbărbătează și-și suflecă mânecile și se mai ia o data la trântă cu viața, cu soarta, că ce bine era dacă nu-i murea și ei bărbatul, sau măcar dacă era și el mai productiv și mai strângător și ar fi rămas și ea cu ceva cheag, nu doar cu casa, și aia sechestrată pe jumătate de stat.

De fapt nu de stat ci de legi tâmpite menite să imbogățească, din tristețe, băncile și avocatii.

Că din ce se îmbogățesc oamenii in țara asta? Din durerea, din boala, din disperarea cuiva.

– a doua ar fi să-și amintească ce femeie puternică este.

Iși aminti că era încă aproape tânără si aproape frumoasă.

Lăsa apa să-i mângâie trupul…

Ciorapii de mătase alunecară ușor, molatec peste gleznele fine, peste care timpul nu părea că trecuse.

De rasă, râse ea încetișor, amintindu-și un fel de compliment primit nu de mult.

Nu băga în seamă complimentele bărbaților. Dar le ținea minte. Și le mai scotea din când in când – combustibil prețios pentru increderea in sine.

Un strop de parfum. O atingere de rimel umbrește usor genele nefiresc de lungi, zbătându-se în spatele ochelarilor de firmă.

Se privi în oglindă. Era multumită. Părea o femeie puternică. Era o femeie puternică.

Dar Doamne! ce și-ar mai boci singuratatea, și dorul, și ce mult și-ar dori să rezolve altcineva… ceva… orice de pe lista ei. Si ea să aștepte senină, în halatul ei de mătase… la geam… cu privirea aburită…

Isi alunga visul cu un gest discret.

Incălță pantofii cu toc amețitor.

Incă un strop de parfum.

Incă o atingere de ruj peste buzele perfecte (cândva, acum aveau ceva riduri, dar cine stă să le observa…).

O ultima privire.

Nu, nu in oglinda, ci cître casă.

Casa ei preferată.

Cumparase, renovase, mobilase si uneori vânduse împreuna cu bărbatul ei nu mai putin de opt case in 25 de ani cât fusesera împreuna. Ea cu banii și ideile, el cu muncitorii, cu ofertele.

Toate îi plăcusera. În toate se simțise bine, se simțise iubită, se simțise prețuită.

Dar pe asta o iubea. Asta era casa ei. Mobila ei. Perdelele ei. Asta era ea. O parte din ea.

Ușa se inchise… vesel in urma ei.

O nouă zi. O nouă provocare. O noua victorie.

O zi din viata unei femei puternice.

Poate nu neapărat fericită.

Poate nu neapărat iubită.

Poate nu neapărat… dar sigur pe ici pe colo…

Puterea feminității este puterea de a-ți dărui și a primii ceea ce-ți dăruiești.

Iată încă o poveste marca Doctor de emoții. Te regăsești și tu în ea?

Dacă ți s-au părut utile informațiile sau doar ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!

Nu este necesar să alegem între a fi științifici și a fi plini de compasiune. Putem să le facem pe amândouă în același timp. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre.

A consemnat pentru Asociația pentru educație medicală și lifestyle ”Alegefericirea”, Dr. Roberta Rosca (doctor de emoții)

Abonează-te la canalul de YouTube Alegefericirea AICI

Acest articol este proprietatea alegefericirea.eu și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.

Apasă pe logo-ul INIMĂ de la începutul paginii pentru a reveni la meniul principal.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *