Ce-o să faci în viață?
Cum ai vrea să-ți câștigi existența?
Mulți tineri își pun întrebarea asta…
Eu n-am avut niciodata atâta umor, nici atâta superficialitate încât să-mi doresc (nici măcar la trei ani) să devin musafir, pensionar, prințesă… sau macar pompier.
Răspundeam: nu știu… o să văd sau …mai am timp să mă gândesc la asta….
– Prima dată mi-am pus și eu întrebarea (în căutarea unui raspuns) prin clasa a -VIII-a… să tot fi avut vreo 14 ani pe-atunci.
La vârsta aceea m-a dus capul doar să mă gândesc la ce materii sunt bună… și pentru ca eram un copil constiincios și învățam la toate materiile m-am întrebat ce provocări aș dori să accesez!?
Știam exact ce liceu urma să aleg, deci întrebarea era mai degrabă retorică.
Mestecând însă întrebarea cu pricina odată cu trecerea timpului, am învățat că nu are sens să-ți alegi o profesie pe baza provocărilor ci, mai degrabă, pe seama afinităților.
– Apoi undeva în clasa a IX-a găsirea răspunsului a devenit obligatorie, pentru că trebuia să decid facultatea pe care să o urmez.
Atunci m-am gândit la ce materii îmi plac, pe care le învăț cu mai multă ușurință …
Profesorii mi-au sărit în ajutor, fiecare indicând materia lui ca fiind una potrivita pentru mine.
Profesorul de română îmi descria viața fără program și aparent fără griji a unui scriitor. Nepunându-și nici o clipa problema că nu aș ajunge unul, daca aș fi ales literele.
Cel de fizica flutura perspectiva unei facultăți dotate peste nivelul mediu din România acelor ani, convins fiind că cercetarea este calea mea.
Iar profesoara de chimie îmi sugera chimia alimentară ca fiind un antidot la lipsa accesului la alimente, ce caracteriza respectiva epocă… istorică…
Cu două cărți publicate, cu cei 5 ani în care am scris alături de Alice Nastase la revista Marea Dragoste Tango nu prea a greșit Profesorul de română.
Nici cu cei 22 de ani de cercetare medicală din CV nu pare să fi greșit nici Profesorul de fizica.
Iar preocuparea mea de o viață pentru nutriția sănătoasă a fost răspunsul la îndemnul profesoarei de chimie.
În final au ales, însă, părinții pentru mine.
Mi-au gâdilat orgoliul și am agreat să merg la o Facultate cu admiterea foarte grea: medicina.
N-am profesat decăt patru ani, până mi-am luat specializatea, dar medicina a fost cea care mi-a deschis, la un moment dat, drumul spre cunosterea profundă a psihicului uman, privit în contextul general al funcționării organismului ca un întreg.
– Apoi am incercat să răspund la această întrebare alături de fiecare dintre cei doi copii ai mei
Celui mare, pe la început de mileniu, și având vreo 35 de ani trecuți eu, vreo 14 el, i-am explicat că ar trebui să se gândească la consecințele sociale ale alegerii unei meserii: cât de importantă este pentru societate și asta însemnând inclusiv cât de solicitată e piața muncii, de bine plătită, ce impact de respect ar putea presupune…
Celui mai mic, după încă 15 ani…i-am spus că la întrebarea asta ar trebui să-și răspundă cu ceea ce i-ar plăcea sa facă, în fiecare zi, pentru toată viața.
Și să îi placă atât de mult încât să nu poata să stea fără să faca asta și chiar, in extremis, să fie capabil să plătească doar să fie lăsat să facă acea activitate.
– ultima oară m-am gandit la intrebarea asta pe la 54-55 de ani când am hotărât o schimbare de destin…profesional
De data asta, formularea a fost: ce-aș putea eu să fac atât de bine, astfel încât sa fac diferența .
Poate o voi formula si reformula de mai multe ori …
Poate voi gasi și alte raspunsuri.
Adevarul este că fiecare varsta interpretează altfel ideea de profesie…sau, poate, doar de activitate din care să-ți câștigi existența.
Băiatul meu mare (ajuns CEO la o corporație financiară americană) îmi spune că doar trebuie să devii foarte bun în ceea ce faci. Indiferent ce alegi să faci…
Băiatul meu mic (student la Politehnică) îmi spune să alegi ceea ce faci cu pasiune…indiferent ce înseamnă pasiunea ta…
Eu cred că ambele sunt la fel de importante…sau, poate, niciuna …
Chiar asa: tu ce ti-ai dori sa faci in viata? Cum ai vrea sa-ti castigi existenta?
Alte articole despre reusita în viață:
Despre frica de evaluare : AICI
Despre sfaturile lui Jordan Peterson despre viață: AICI
Despre experiența mea de viață: AICI
Despre organizarea creierului: AICI
Dacă ți s-au părut utile informațiile sau doar ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!
Nu este necesar să alegem între a fi științifici și a fi plini de compasiune. Putem să le facem pe amândouă în același timp. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre.
A consemnat pentru Asociația pentru educație medicală și lifestyle ”Alegefericirea”, Dr. Roberta Rosca.
Abonează-te la canalul de YouTube Alegefericirea AICI
Acest articol este proprietatea alegefericirea.eu și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.
We will contact you soon.
We will contact you soon.