Confesiuni la 55 de ani – Doctor de emoții

Ce-am învățat, până acum, din viață?

”Că nu trebuie sa demonstrezi nimic, niciodată, nimănui. Nici măcar ție!”

Asta spuneam acum vreo 5-6 ani in primul meu interviu, apărut pe blogul unei colege de liceu. 
Cu fiecare an, părerea despre lume și viată se schimba…

Acum m-a întrebat din nou. A făcut Covid si posibil atunci când sănătatea e in pericol te interesează tot mai mult crizele existențiale. 

Deci ce-am înțeles din primii 55 de ani din viată? Am ales, într-o ordine aleatoare, 7 lucruri care mie acum mi se par importante. Nu știu dacă voi avea aceeași părere și peste 2-3 ani…Dar, să vedem:

1. Orice independență adevărată începe cu cea financiara. Că degeaba zicem să apelam la educație, romantism, iubire, training corporatist, pentru a construi sau sublinia valori morale, dacă nu ești capabil să-ți platesti intretinerea mai devreme sau mai târziu cineva va abuza de asta.
2. Singurul lucru pe care nu ți-l poate lua nimeni, niciodatăeste puterea de a visa. Poți pierde bani, bunuri, relații, iubiri, putere, libertate…nu-ți anula insa puterea de a visa și le vei recupera pe toate! 

Și asta nu pentru că exista legea atracției și nici pentru că suntem cu toții Feți Frumosi și ce visăm noaptea împlinim ziua. 

Ci pentru că speranța este cea care ne dă, mereu, puterea de-a merge mai departe!

Iar cine a avut o data parte de iubire sau de bani sau de putere va știi drumul să mai ajungă o dată la ele! Trebuie doar sa gaseasca forta de a se ridica. 

Succesul în viață nu înseamnă să nu cazi niciodată, ci înseamnă să te ridici de fiecare dată.

3. Oamenii vorbesc despre ei, acționează pentru ei și le pasă doar de ei. 

Și asta nu înseamna că nu vei găsi ajutor atunci când ceri, nici nu înseamnă că nu ar trebui să ceri ajutor și să faci din aroganță forța care să te conducă în viață

Inseamna insă că vei primi mereu sfaturi nesolicitate care nu-ți folosesc și nu trebuie să te superi pentru asta. Oamenii vorbesc despre ei.  Lecția pe care o predăm cel mai vehement este aceea pe care noi inșine nu am invățat-o cum trebuie. 

4. Oamenii ar trebui sa fie învățați, încă de mici, un singur lucru: să-și trăiască viața lor si nu pe a altora. Să nu accepte compromisuri. Cel mult negocieri. Și astea doar pe termen scurt. Ca părinte oferă variante, explică mereu consecințele și lasă copilul să aleagă! Ca adult nu încerca să modelezi pe nimeni și nici nu te lăsa influențat. Cere timp de gandire și sfătuieste-te cu sufletul tău înainte de orice decizie importantă.
5. Iubirea nu are prea mare legătură cu celălalt. Are legătură cu tine! Ești sau nu capabil de o iubire măreața? O vei avea și fața de un om obișnuit, care va deveni special pentru că tu ai fost capabil să-l iubești în cel mai sănătos mod cu putință. 
6. Viața nu e nici rea, nici bună și, mai ales nu e corectă sau perfectă. Viața este sau nu este. Puterea, bucuria, fericirea, liniștea, sau din contra durerea, ura, răutatea…sunt în noi și ele se conturează în relație cu ceilalți. Nu-ti pierde viața, timpul cu cei ce nu te încarcă pozitiv si nici nu căuta puterea doar în tine, ne calibram si ne dezvoltam prin relatiile pe care le avem cu ceilalti. Omul este un animal social.
7. Trăiește-ti luxul maxim pe care ti-l poți permite in simplitate si minimalism Dormi intr un singur pat, conduci o singura masina, imbraci o singura camasa. Ai grija sa fie cele mai bune pe care ti le poti permite. 

Trăiește cu cea mai mare intensitate timpul prezent! Trecutul  si viitorul depind de interpretarea pe care tu o dai. Prezentul însă te poate lua prin surprindere dacă nu ești atent.

Chiar așa: Tu ce-ai invatat din viata ta de pana acum? 

Amintiri din anii de liceu:

Pe atunci, credeam în puterea mea de a muta munții din loc. Acum cred că există munți pe care nu ai voie să-i deranjezi. Pentru ca ei sustin imensitatea cerului și generatiile viitoare au și ele nevoie de speranța albastrului infinit.
Pe atunci, doream să cuceresc lumea. Acum, cea mai adânca dorință a mea este să mă cuceresc pe mine.
Pe atunci, visam să ajung în vârful piramidei, oricare ar fi fost aceea. Acum visez să nu mai existe piramide.
Pe atunci mă doream frumoasa. Acum mă doresc “doar” iubită.
Pe atunci mă consideram deșteaptă. Acum mă străduiesc din greu să fiu măcar din când în când înțeleaptă.
Pe atunci eram slabă și nu-mi plăcea. Acum sunt exact așa cum ar trebui să fiu.
Pe atunci purtam șosete trei sferturi și pantofi cu toc foarte mic, matricola și, cateodata, cordeluță iar, pe furiș, cercei lungi făcuți de mine din arc de caiet și mărgele furate de la mama. Azi port pantaloni scurti și tocuri înalte. Și bijuterii scumpe. Și o nesfarsită nostalgie…
Pe atunci, vroiam să văd lumea. Acum aș vrea ca lumea să mă vadă pe mine.

Alte articole despre reusita în viață:

Despre frica de evaluare : AICI 

Despre alegererea profesiei: AICI 

Despre sfaturile lui Jordan Peterson despre viață: AICI

Despre experiența mea de viață: AICI

Despre organizarea creierului: AICI

Dacă ți s-au părut utile informațiile sau doar ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!

Nu este necesar să alegem între a fi științifici și a fi plini de compasiune. Putem să le facem pe amândouă în același timp. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre.

A consemnat pentru Asociația pentru educație medicală și lifestyle ”Alegefericirea”, Dr. Roberta Rosca.

Abonează-te la canalul de YouTube Alegefericirea AICI

Acest articol este proprietatea alegefericirea.ro și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.

Apasă pe logo-ul INIMĂ de la începutul paginii pentru a reveni la meniul principal.