Sărbătoarea iubirii este în fiecare zi

Da. Și eu vreau să sărbătorim azi iubirea!

Pentru că sărbătoresc cu plăcere orice prilej autohton sau de import, direct sau mai pe ocolite, cu fast sau mai discret!

Nu pierd nici o ocazie pentru a celebra iubirea și mă bucur că există atâtea! 

Azi nu am o pereche alături, dar am iubirea pentru copiii mei, pentru proiectele mele, pentru meseria mea…

Am amintiri de femeie iubită până la cer și înapoi și cu ele impletesc fuioare de vis și tot cu ele înmiresmez realitatea și o fac mai ușoară. 

Acum cativa ani, încurajată de o prietenă am apelat la o firma de dating. Și, pentru că mi se părea că lucrurile tergiversează inexplicabil, am solicitat o intâlnire cu sefa “stabilimentului virtual”.

Luată tare și constientizînd că oricum nu mă va avea de clientă, mi-a mărturisit cu jumătate de gură că, deși aveau în baza de date bărbați intre 18 si 65 de ani (ca în reclamă) nu aveau și cereri pentru partenere feminine decât până în 40 de ani. 

Așa încât azi aș sărbători nu doar iubirea de perechea ta, ci si singuratatea celor fără de pereche. 

O singuratate care nu trebuie să fie musai tristă.

O singuratate care nu este musai dorita sau cautata.

Este, însă, o realitate pentru mii de femei…

Este o singurătate asumată, îmbogațită cu stimă de sine, cu amintiri, cu impliniri…

Este superbă iubirea trăită până în ultima fibră, ca și când nimic n-ar mai conta pe pământ!

E minunată iubirea tinerească, plină de curaj, fără minte și fără planuri, trăind clipa profund și total.

E încântatoare iubirea tomnatică, venită la pachet cu ticăiri de ceas biologic, cu grijă pentru suflet, al tău, al celuilalt…iubire cu mers tiptil, de șosete flaușate… cu parfum așezat de “fii și tu în rândul lumii”…

E savuroasă iubirea matură cu ochii pe ceas, furând săruturi din goana vieții, mângâieri așezate precaut sau din contră, erupte… peste planuri de viitor, negocieri, calcule..

E salbatică iubirea interzisă, consumată pe apucate… mai mult în vis decât în realitate…

E calmă și liniștită iubirea trăită la mesele de familie, în concediile cu “toată lumea” și care te încarcă cu sentimentul unic de apartenență…

E grea și frumoasă iubirea din amintiri…

E grea și tristă cea neîmpărtășită…

E prețioasă și importanta cea pentru copii…

Caldă și mirosind a compasiune și cozonaci…cea pentru părinții îmbătrâniți….

Fiecare iubire are sensul ei și netrăirea vre-uneia ne lasă mai săraci, mai incompleti…

Traiți-vă iubirile! Și, mai presus de toate, puneți în toate iubirile și în toate singurătățile voastre multă acceptare de sine!

Fără ea, nici una dintre ele nu e suficient de sănătoasă încât să merite… 

Să nu te părăsească niciodată puterea de a iubi și norocul de a fi iubit!

Chiar așa: Tu când ai iubit ultima oară?

Urmărește articolul și pe you tube:

Dacă ți s-au părut utile informațiile sau doar ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!

Nu este necesar să alegem între a fi științifici și a fi plini de compasiune. Putem să le facem pe amândouă în același timp. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre.

A consemnat pentru Asociația pentru educație medicală și lifestyle ”Alegefericirea”, Dr. Roberta Rosca.

Abonează-te la canalul de YouTube Alegefericirea AICI

Acest articol este proprietatea alegefericirea.ro și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.