despre doliu
Alege fericirea – despre doliu
January 3, 2021
divorțul - doliu, traumă sau normalitate
Divorțul – traumă sau normalitate? Doliu sau șansă?
January 25, 2021

Cand se termina doliul? – Am numarat pana la 10

doliu

alege fericirea

Cand se termina doliul? – Am numarat pana la 10

Am citit recent într-o carte de psihoterapie că un terapeut bun ar trebui să empatizeze cu ”lipsa de realism a unei văduve și cu senzația de furie și nedreptate față de pierderea ei” (Susan Johnson)

În cartea sa ”Legaturi pierdute – cauzele reale ale depresiei și soliții surprinzătoare”, Johann Hari dedica un capitol întreg ”excepției doliului”. Psihologii și psihiatrii au spus, la un moment dat că poți să ai toate simptomele unei depresii fără să fii etichetat ca suferind de o boală psihică în condiția ”excepțională” a pierderii recente a unei persoane apropiate. Acest interval ”recent” a fost micșorat odată cu trecerea timpului de la 6 luni la 3, apoi la o lună și chiar la doua săptămâni, fără a face diferențierea între gradul de semnificație pe care îl are relația cu persoana respectivă.

Statul român consideră că și dacă îți moare copilul sau iubirea vieții tale sau…soacra ai nevoie fix de trei zile ca să-ți revii și să fii apt de muncă.

Au trecut 10 ani.

De singuratate, de teama, de speranta…

de deznadejde, de dor, de suflet ciobit…

Adie vantul in golul din inima aducand miresmele iernilor trecute. Palpaie in jocul lor puterea dorintei de-a merge mai departe..

De dragul copiilor am impodobit un brad, exilat in camera in care intru cel mai putin. Voi putea uita oare ca ultima lui fotografie era langa Brad?

Mergem de Craciun in acelasi loc in care, de ani buni, mergeam impreuna. Nu stiu cum as putea trai altfel. Repet mecanic aceleasi pregatiri. Ma ingrijoreaza aceleasi lucruri, traiesc in acelasi ritm.

Hainele sumbre au revenit paradoxal in viata mea cotidiana.

Luna asta e mai greu ca oricand. Retraiesc fiecare zi a aceluiași an.

Ma intreb in fiecare zi daca puteam sa fac ceva ca sa fie altfel.

Si-a fracturat piciorul alunacand pe scarile pline de apa ale unui magazin in care eu m-am uitat in vitrina.

Iar el a insistat sa intram.

Desi a intuit ca este fractura, nu a vrut sa mearga la medic pana a doua zi.

Vazandu-i varicele si auzind istoricul medical, doctorul ortoped i-a recomandat alaturi de imobilizarea pentru fractura, tratament de preventie cu heparina.

A vorbit apoi cu atatia colegi medici !

Retraiesc fiecare zi si ma gandesc de ce nu a acceptat decat sfaturile care au avut acest deznodamant. Putea in atatea momente sa faca altfel ! Ce anume a determinat asumarea acestei traiectorii ?

Merg mai departe.

Nu sunt singura.

Sunt doar incompleta.

Cumva, fara sa-mi dau seama, jumatatea mea plecata s-a desprins pe alt contur decat cel initial. Traiesc purtand in mine o parte din materia lui. A plecat luand cu el o farama din vechiul meu intreg…

Azi a nins. Zapada era una din marile lui bucurii. Azi ar fi fost vesel.

Copilul nostru a avut serbare.

Nu a ratat niciodata serbarile lui de Mos Craciun. Într-un an n-a putut sa mearga, dar s-a uitat ore in sir la filmuletul evenimentului…

Apoi copilul nostru a fost singur la serbare… Si nimeni n-a rulat vre-un film despre asta….

Uneori vin pe la noi copii. Pregatesc cozonaci si ciocolata calda. Nimeni nu mai glumește cu ei. Asta era “sarcina” lui.

Foile din calendar se rup una cate una.

Multumesc vietii pentru fiecare sansa. Chiar trista.

Spectacolul lumii merita privit, integrat, acceptat, simtit.

Cu simpatie, cu melancolie, cu detasare, cu furie, cu frustrare…

Numerele se aduna oricum. Indiferent daca vrem sau nu sa le inregistram cresterea, scurgerea…

Ii spun te iubesc in fiecare seara si-n fiece dimineata il invit cu mine la cafea.

Stiu ca-mi raspunde doar privirea din fotografie…

Iarna trista, iarna rece ma invaluie, ma consuma, ma arde…iarna – prefarata lui iarna, anotimpul pe care l-a ales sau care i-a fost sortit sa ramana vesnic dedicat lui.

Iar eu trebuie sa pasesc mai departe, contempland urmele pasilor din zapada, stiind ca la un moment dat, in mersul firesc al vietii, primavera va veni topind amintirile, metamorfozandu-le in petale de flori fragede.

Si tarziu, cand toamna anilor va arde copacii sufletului, voi stii ca undeva, in intinderea imaculata a iernii, ne vor reantalni pana la urmatoarea intoarcere pe Pamant sau poate, cu putin noroc, pentru totdeauna….

 Oare nu ar trebui mai degrabă decât să forțăm ignorarea doliului să regândim depresia ca un doliu după legături pe care nu le-am avut sau pe care le-am pierdut?

Acceptarea ideii de doliu, fără a impune limite de timp arbitrare, este acceptarea ideii de iubire.

Copilul a cărui mamă nu poate fi suficient de disponibilă pentru el rămâne cu neîmplinirea trăirii sentimentului de iubire de mamă. Așa cum Omul ce a trecut prin viață fără să cunoască iubirea rămâne și el cu neîmplinirea asta.

Copilul ce a fost iubit va știi să iubească. Când crește suficient, copilul își cere independența. Unii fac asta de la un an-doi…alții mai către cinci-șase… când este pregătit, copilul se desprinde de mama lui și își face drumul său. Dar nu uită iubirea mamei.

O pierdere nu ne rămâne în suflet ca un handicap, ci ca un trofeu al iubirii.

 

PS: În ultimele criterii de diagnostic, aceasta excepție, a doliului, a fost înlăturată. Sănătatea mintală este, după unii, despre o lista de simptome pe care le bifăm sau nu.

După mine, sănătatea, în general, este despre emoțiile noastre.

Și, din fericire, sunt și cercetători care au pus asta in valoare.

Nu este necesar să alegem între a fi științifici și a fi plini de compasiune. Putem să le facem pe amândouă în același timp. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre.

A consemnat pentru Asociatia pentru educație medicală și lyfestyle ”Alegefericirea”, Dr. Roberta Rosca.

Acest articol este propietatea alegefericirea.ro și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.