Cand se termina doliul? – Am numarat pana la 10

despre doliu
Alege fericirea – despre pierdere
ianuarie 3, 2021
divorțul - doliu, traumă sau normalitate
Divorțul: traumă sau firesc în societatea de azi?
ianuarie 25, 2021
doliu

alege fericirea

Cand se termina doliul? – Am numarat pana la 10

Am citit recent într-o carte de psihoterapie că un terapeut bun ar trebui să empatizeze cu ”lipsa de realism a unei văduve și cu senzația de furie și nedreptate față de pierderea ei” (Susan Johnson)

În cartea sa ”Legaturi pierdute – cauzele reale ale depresiei și soluții surprinzătoare”, Johann Hari dedica un capitol întreg ”excepției doliului”.

Psihologii și psihiatrii au spus, la un moment dat, că poți să ai toate simptomele unei depresii fără să fii etichetat ca suferind de o boală psihică în condiția ”excepțională” a pierderii recente a unei persoane apropiate.

Acest interval ”recent” a fost micșorat odată cu trecerea timpului de la 6 luni la 3, apoi la o lună și chiar la doua săptămâni, fără a face diferențierea între gradul de semnificație pe care îl are relația cu persoana respectivă.

Statul român consideră că și dacă îți moare copilul sau iubirea vieții tale sau…soacra ai nevoie fix de trei zile ca să-ți revii și să fii apt de muncă.

Au trecut 10 …

De singuratate, de teamă, de speranță…

de deznadejde, de dor, de suflet ciobit…

Adie vântul în golul din inima aducând miresmele iernilor trecute. Pâlpâie în jocul lor puterea dorinței de a merge mai departe..

De dragul copiilor am împodobit un brad, exilat in camera în care intru cel mai putin.

Voi putea uita oare că ultima lui fotografie era lânga Brad?

Mergem de Crăciun în același loc în care, de ani buni, mergeam împreuna. Nu stiu cum as putea trai altfel. Repet mecanic aceleasi pregatiri. Ma ingrijoreaza aceleasi lucruri, traiesc in acelasi ritm.

Hainele sumbre au revenit paradoxal in viata mea cotidiana.

Luna asta e mai greu ca oricând. Retrăiesc fiecare zi a aceluiași an.

Ma intreb în fiecare zi daca puteam să fac ceva ca să fie altfel.

Si-a fracturat piciorul alunacând pe scarile pline de apă ale unui magazin in care eu m-am uitat in vitrină.

Iar el a insistat să intram.

Desi a intuit că este fractura, nu a vrut sa meargă la medic până a doua zi.

Văzându-i varicele și auzind istoricul medical, doctorul ortoped i-a recomandat alături de imobilizarea pentru fractura, tratament de preventie cu heparina.

A vorbit apoi cu atâția colegi medici !

Retraiesc fiecare zi si mă gandesc de ce nu a acceptat decât sfaturile care au avut acest deznodamant. Putea in atâtea momente să facă altfel ! Ce anume a determinat asumarea acestei traiectorii ?

Merg mai departe.

Nu sunt singură.

Sunt doar incompleta.

Cumva, fară să-mi dau seama, jumatatea mea plecată s-a desprins pe alt contur decât cel initial.

Trăiesc purtând în mine o parte din materia lui.

A plecat luând cu el o fărâma din vechiul meu intreg…

Azi a nins.

Zapada era una din marile lui bucurii.

Azi ar fi fost vesel.

Copilul nostru a avut serbare.

Nu a ratat niciodata serbarile lui de Mos Craciun. Într-un an n-a putut sa mearga, dar s-a uitat ore in sir la filmuletul evenimentului…

Apoi copilul nostru a fost singur la serbare… Si nimeni n-a rulat vre-un film despre asta….

Uneori vin pe la noi copii. Pregatesc cozonaci și ciocolata calda. Nimeni nu mai glumește cu ei. Asta era “sarcina” lui.

Foile din calendar se rup una cate una.

Multumesc vieții pentru fiecare sansa. Chiar tristă.

Spectacolul lumii merită privit, integrat, acceptat, simtit.

Cu simpatie, cu melancolie, cu detasare, cu furie, cu frustrare…

Am numărat până la 10.

Numerele se adună oricum. Indiferent dacă vrem sau nu să le inregistram cresterea, scurgerea…

Ii spun te iubesc in fiecare seara si-n fiece dimineata il invit cu mine la cafea.

Stiu ca-mi raspunde doar privirea din fotografie…

Iarna trista, iarna rece ma invaluie, ma consumă, ma arde…iarna – prefarata lui iarna, anotimpul pe care l-a ales sau care i-a fost sortit să ramâna vesnic dedicat lui.

Iar eu trebuie sa pășesc mai departe, contemplând urmele pașilor din zăpadă, știind că la un moment dat, in mersul firesc al vieții, primavera va veni topind amintirile, metamorfozandu-le in petale de flori fragede.

Si târziu, când toamna anilor va arde copacii sufletului, voi știi că undeva, în intinderea imaculată a iernii, ne vor reîntâlni până la următoarea intoarcere pe Pamant sau poate, cu puțin noroc, pentru totdeauna…

(de dragul sincerității precizez că acest text a fost scris la 10 luni după moartea soțului meu)

 Oare nu ar trebui mai degrabă decât să forțăm ignorarea doliului să regândim depresia ca un doliu după legături pe care nu le-am avut sau pe care le-am pierdut?

Acceptarea ideii de doliu, fără a impune limite de timp arbitrare, este acceptarea ideii de iubire.

Copilul a cărui mamă nu poate fi suficient de disponibilă pentru el rămâne cu neîmplinirea trăirii sentimentului de iubire de mamă. Așa cum Omul ce a trecut prin viață fără să cunoască iubirea rămâne și el cu neîmplinirea asta.

Copilul ce a fost iubit va știi să iubească.

Când crește suficient, copilul își cere independența.

Unii fac asta de la un an-doi…alții mai către cinci-șase… când este pregătit, copilul se desprinde de mama lui și își face drumul său.

Dar nu uită iubirea mamei.

O pierdere nu ne rămâne în suflet ca un handicap, ci ca un trofeu al iubirii.

În ultimele criterii de diagnostic, aceasta excepție, a doliului, a fost înlăturată. Sănătatea mintală este, după unii, despre o lista de simptome pe care le bifăm sau nu.

După mine, sănătatea, în general, este despre emoțiile noastre.

Și, din fericire, sunt și cercetători care au pus asta in valoare.

Cercetători care nu cred în etichete, stigmate, nu înghesuie patologia și normalitatea în șabloane, ci dau dreptate …clientului.

Pentru că adevărul lui, al celui ce suferă, este singurul adevăr care ar trebui să conteze și să dea măsura lui ”a fi sănătos”.

Nu este necesar să alegem între a fi științifici și a fi plini de compasiune. Putem să le facem pe amândouă în același timp. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre.

A consemnat pentru Asociatia pentru educație medicală și lyfestyle ”Alegefericirea”, Dr. Roberta Rosca.

Acest articol este propietatea alegefericirea.eu și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *