Sigur, a învăța cum să fii fericit este o problemă de opțiune personală.
Doar că unii au mai multe optiuni decât alții.
Sau așa ni se pare. Mereu.
Daca ne-am opri o clipa, poate am vedea că și paharul altora e pe jumătate gol, doar că ei spun: așa il pot ține mai bine în echilibru
Întâmplările vieții există independent de alegerile noastre
”Cred că și-a luat carnetul pe spagă, că sigur habar n-are să conducă! Ce dacă pe bulevard trec mașini într-o veselie! Să se strecoare cumva!”
O claxonezi îndelung. ”Poate se trezește…în sfarsit! Ce? E tristă că mama ei are cancer? A aflat azi și se duce spre ea să-i spună? Și nu știe cum? Da’ ce-mi pasă mie? Să miște o dată mașina aia…”
Și peste o zi, un an, un deceniu, afli și tu că mătușa ta preferata are o problema de sănătate, și mergi ca besmetica pe străzi și puțin iți pasă că mai sunt și alții pe același drum cu tine, și auzi claxoane ca prin vis…”ce or vrea și ăștia?”
”Pai da, ce, tu ai bani de pregătire? Că Andrei face meditații din clasa I”, ți-a șoptit ție la ședința cu părinții mama Adelei.
”Că ea le știe pe toate. Dacă n-are servici, se ocupă de copii și e toată ziua la școală, și cu Adela de dimineață și cu Sorin, frate-su, după-masă, știe tot ce mișcă.”
Pai da, acuma iți amintesti de mama lui Andrei când a venit la sfârșit de an cu rochia aia roșie… ”se vedea că e scumpă, cred că e plină de bani, și toată numai un zâmbet, păi ce o fi muncită ca tine? Pune masa, du-te la servici, fă piața, fă lecții, că de unde bani de meditații…aia o avea și servitoare…Ce mai pocnea rochia pe mama lui Andrei, ce de și-o fi luat-o așa strâmtă? De fudulă, sigur, ca așa fac astea pline de bani, uită că se-ngrașă și-și iau tot măsura care le era bună anul trecut”…
Mama lui Andrei era toată un zâmbet și-o lumina. Nici nu conta că rochia era veche, dinainte să-l aibă pe Andrei. Revenise moda și ea era obișnuită să pastreze hainele, că n-avusese niciodata prea multe. Acum era mândră și bucuroasă și nici nu mai contau lipsurile și noptile nedormite, cifrele de la contabilitatea atâtor firme pe care le socotea noaptea, zilele pline de activitati cu Andrei: copilul ei hipoacuzic era cel mai bun din clasă. Iar colegii lui nici nu știau că el nu aude bine, pentru că el învățase să-i privescă în ochi și să le citească de pe buze tot ceea ce urechile lui nu-l puteau ajuta să afle cu precizie…
Într-o zi afli că el a murit într-un accident și ea e mai singură decât ai fost tu vreodata, pentru că ani în șir ei doi s-au avut doar unul pe altul, iar ea habar n-are că Pământul este populat de oameni… ea a crezut, ani în șir, că există doar ei doi și lumea…si dragostea lor părea …era…
Noi alegem…ce semnificație dăm întâmplărilor vieții…
…dar de cele mai multe ori facem alegerea din opțiunile pe care le avem la-ndemână.
Pentru că omul nu se naște gata învățat cu toate variantele posibile de folosință, ca un roboțel.
El trebuie să învețe. Și, cel puțin o perioadă, prima perioadă din viața fiecăruia dintre noi, trebuie să fie învățat de cineva.
Dacă n-am avut norocul să avem în jurul nostru, la momentul potrivit, oameni capabili să ne ajute să învățăm iubirea sau toleranța, sau să nu-i judecăm pe alții, sau să avem încredere în noi…degeaba încercăm să o facem mai târziu.
Pentru că da, mintea noastră poate înțelege, dar sufletul nostru nu poate simți ceea ce nu a fost învățat să simtă.
Și doar cei norocoși dintre noi pricepem cum se simte să fii iubit, să fii tolerant, să fii încrezător sau să-ți accepți viața, limitele…
…construind poduri, pentru a le depăși…
…cu înțelepciune, răbdare, perseverență și atenta observare și adaptare la context.
A învăța să fii fericit începe cu a învăța unde sunt limitele tale.
Și apoi…peste care dintre ele poți sării… sau pe care dintre ele le poți ignora…și peste care ai nevoie să construiești, dar, mai ales, pe care ai nevoie să le onorezi.
Alte articole despre psihoterapie:
Nu este necesar să alegem între a fi științifici și a fi plini de compasiune. Putem să le facem pe amândouă în același timp. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre.
A consemnat pentru Asociatia pentru educație medicală și lyfestyle ”Alegefericirea”, Dr. Roberta Rosca (doctor de emoții).
Acest articol este propietatea alegefericirea.eu și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.
We will contact you soon.
We will contact you soon.