Sănătatea și echilibrul interior

Sezătoare în grădină pe teme medicale
august 22, 2020
cum depistam diabetul zaharat
Despre Diabet, de vorba cu Dr. Oana Parlițeanu
octombrie 14, 2020
sanatatea și echilibrul interior

psihoterapeut

Din perspectiva omului de HR, burnout-ul se ”vede” atunci când el afectează Compania, reputația acesteia, turn-over-ul personalului.
Din perspectiva managerului, oboseala cronică se remarcă atunci când pune în pericol business-ul.
Suprasolicitarea, din punct de vedere al coach-ului, începe cu studierea piramidei lui Maslow și încercarea de a găsi modalități de a echilibra toate ”etajele”, pentru a face o construcție solidă din viața noastră.
Psihologul ne spune că, dacă punem munca mereu pe primul (și uneori singurul) plan, ne îndepartam de sinele nostru, nu mai înțelegem cine suntem…
Medicul ne spune că somatizarile ”inerente” în caz de epuizare, pot duce la boli fizice sau psihice.

Dar societatea ia atitudine doar când acest fenomen ia amploare și pune presiune pe bugetele sociale. Atunci când cauza unor boli grave și foarte scumpe din punct de vedere al tratamentului suportat din asigurările sociale (precum cancerul) sau invalidante, care scot din circuit oameni încă (teoretic) apți de munca (precum depresia sau unele boli cardio vasculare), ei bine atunci când cauza acestor boli este, cum spuneam, demonstrată ca având legatură directa cu stressul la locul de munca abia atunci și societatea începe să-și dorească o schimbare.

De mentalitate, de abordare…urmărind evident prevenția apariției acestor fenomene grave.

Medicina de prevenție ne cere să acționăm cât mai aproape de verigile inițiale.

Întrebarea pe care o pun la unison și medicul și psihologul este de ce acceptam stress-ul prelungit.

Fie că discutăm de situațiile aglomerate sau tensionate de la serviciu, fie că vorbim despre presiunea socială (să te căsătorești până la o anumită vârstă, să faci un copil, apoi al doilea, eventual chiar al treilea, să ai o casă a ta până la o vârstă…) – toate interiorizările lui ”trebuie” sunt inevitabile surse de stress.
Aparent putem să lucrăm la planificare, la negocierea cu noi înșine, la întelegerea sinelui (cine suntem, cum suntem, ce ne face placere)…

Dar oare putem controla TOATE întâmplările vieții?

Sigur, ne putem educa.

Sigur, putem găsi punctul de sprijin în acel ceva pe care credem că nu-l vom pierde niciodată. Dar oare exista ceva ce stim sigur că nu vom pierde niciodata?

Am mai spus/scris: Eu insămi am fost o corporatistă, un manager care iși însușise și promova self-managementul emoțiilor.

Credeam că încrederea în sine, tăria de caracter, mindset-ul, implementarea tehnicilor de relaxare, de organizare a muncii, balansul sănătos între viața personală și muncă prin petrecerea de timp de calitate cu familia, prin cultivarea de hobby-uri, concentrarea pe prezent, planificarea relaxată a viitorului, samd sunt soluții pentru fericire. Toate acestea până într-o zi…
Auzeam de durerea unui divort și mă gândeam că, poate, trebuie lucrat la motivul căsătoriei sau la cărările pe care alegem să le accesăm la un moment dat în mod diferit, la asumarea sau ne-asumarea acestor decizii…
Auzeam despre supraîncărcarea profesională și mă gândeam că oamenii și-au ales greșit profesia sau nu sunt suficient de organizați.
Auzeam de boli îngrozitoare și mă gândeam că fiecare dintre noi cară în spate o karma…poate ar fi bine să nu ne lăsăm copleșiți…

Eu insămi am susținut cândva o prezentare, pentru că mi se părea ”imposibil” să anulez prezența mea la acel eveniment – câtă infatuare, realizez acum-, la 2 zile după ce mă externasem după o miocardită virala. Forța emotionala pe care mi-o dădea bucuria de a-mi face meseria pe care o iubeam, rezerva fizică pe care o are un corp de om sănătos, de 35 de ani, mi-au permis asta atunci. O insuficienta mitrala minoră diagnosticată ulterior a fost, cel mai probabil, prețul plătit.

Vedeam oameni mutilați și îi admiram pe cei ce reușiseră să treacă peste. Am o prietena pe care o dau mereu exemplu pentru că duce cu ea un handicap fizic care nu o împiedică să fie una dintre cele mai frumoase și mai optimiste persoane pe care le cunosc, trăind o normalitate care face de rusine pe mulți care nu încetează să se plângă…
Credeam că există oameni care, singuri, decideau să meargă în viață cu frâna de mână trasă și nu reușeau să găsescă bucurii în viața lor.
Auzeam, vedeam și simțeam oameni subjugați de ”materialul” din viata, traversând tragedii odata cu pierderea job-ului sau odata cu falimentul afacerii. Și mă gândeam că e vorba de așteptari setate eronat.
Până într-o zi…

Într-o zi în care am înțeles că fiecare dintre noi are limitele sale de putere, de toleranță, de anduranță…

Aceste limite sunt șlefuite, modelate de toate evenimentele din viața noastră, încă din burtica mamei. Iar dimensiunea lor ne caracterizează pe fiecare în parte și ține prea puțin de propia noastră …voință. Dar contează mediul în care trăim. De ce ne-am forța limitele în loc să facem eforturi pentru a modela un mediu de lucru prietenos și mai degrabă stimulativ decât competitiv?

Din perspectiva omului de HR, burnout-ul se vede atunci cînd el afecteaza Compania, reputația acesteia, turn-over-ul personalului.
Din perspectiva managerului, oboseala cronică se remarcă atunci când pune în pericol business-ul.
Suprasolicitarea, din punct de vedere al coach-ului, incepe cu studiul piramidei lui Maslow și găsirea modalităților de echilibrare pentru toate ”etajele” astfel încât viața noastră să devină o constructie solida.
Psihologul ne spune că, dacă punem munca pe primul plan mereu, ne indepartam de sinele nostru, nu mai înțelegem cine suntem…
Medicul ne spune ca somatizările ”inerente” în caz de epuizare, pot duce la boli fizice sau psihice.
Dar societatea ia atitudine doar când acest fenomen ia amploare și pune presiune pe bugetele sociale.

Dacă ți s-au părut utile informațiile sau doar ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!

Nu este necesar să alegem între a fi științifici și a fi plini de compasiune. Putem să le facem pe amândouă în același timp. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre.

A consemnat Dr. Roberta Rosca, doctorul tău de emoții.

Abonează-te la canalul de YouTube Alegefericirea AICI

Acest articol este proprietatea alegefericirea.eu și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.

Apasă pe logo-ul INIMĂ de la începutul paginii pentru a reveni la meniul principal.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *