Tema acestui referat am primit-o într-o zi de sfârșit de mai 2020. Nu mai țin minte dacă a fost chiar 21 mai, dar sigur a fost pe-aproape. 21 mai este ziua de naștere a Ilenei Vulpescu, scriitoare și traducătoare, personalitate care mi-a marcat adolescența.
A venit firesc alegerea unui personaj literar (pentru a ilustra călătoria mea de cunoaștere și explorare pe tărâmul proceselor cognitive și reglatorii) din cărțile dumneaei.
Smaranda Hangan
primele două părți le puteți citi AICI și AICI
Smaranda Hangan pare să aibă două pasiuni majore: fiica sa și moștenirea de neam. Aceste pasiuni îi dau forța și tot ele îi limitează acțiunile sau opțiunile, după caz.
Smaranda plânge o singură dată. Atunci când satisfacerea trebuințelor primare (după Maslow) îi sunt puse în mod brutal în pericol. Cineva vroia să le scoată din casă (V, AC, p. 185) Dar își trăiește emoțiile de disperare, de neputință sub masca unei resemnări active, care seamănă cumva cu resemnarea ciobanului din Miorița. Nu te așezi pe pământ așteptând destinul implacabil, dar nici nu crezi până la capăt în forța ta de a învinge orice. Faci tot ce ține de tine, dar, dacă nu se poate schimba soarta, te adaptezi. Smaranda, Mamă cu M mare în Arta Conversației, găsește forța de a se adapta în datoria pe care o are față de strămoși și în iubirea pentru fiica ei, cea care va primi aceeași datorie de a ”gândi” pentru și în numele a generații de muncitori ai pământului.
Smaranda este sensibilă, numește defectele psihice ”infirmități” și tratează cu milă zgârcenia, răutatea (V, AC, p. 154). Este generoasă (V, AC, p. 78). ”Respectă atăt de mult oamenii”(V, AC, p. 92). Are simțul umorului, face haz de necaz (V, AC, p. 206). O caracterizează blăndețea (V, AC, p.185). Toate acestea fac din Smaranda persoana minunată descrisă de cei ce au cunoscut-o: ”omul cel mai senin și mai profund pe care l-am cunoscut” (V, AC, p.291)
Momentul cel mai dramatic, în care voința Smarandei este pusă la încercare este momentul în care o familie încearcă să o scoată din casa unde stătea în chirie. Este necesar să cunoști un pic dramatismul penuriei imibiliare din anii 50, dar și aroganța pe care o învățau cei din ”clasa muncitoare”, pentru a înțelege în adânc situația.
Astfel, cele două femei (de fapt o femeie și un copil) se trezesc cu bătăi la ușă: pe cine căutați? pe dumneavoastră. deschideți. Și odată crăpată ușa, bărbatul își infige cu hotărâre un picior în interiorul casei. Smaranda are câteva secunde (căt încă rezistă lanțul de protecție) să-și apere casa. Asta ar fi conceperea situaţiei (stabilirea obiectivului ce urmează fi a realizat).
Ce o fi fost în mintea ei atunci, ce lupte s-or fi dat între doamna educată, miloasă (prin crăpătura ușii se vedeau și vreo trei copii și o femeie gata să mai aducă un altul pe lume), sensibilă, omul despre care pianistul Marcel Haimovici spune că este ”omul cel mai demn și mai exemplar pe care l-a cunoscut” și nevoia de a se proteja și, mai ales, de a-și proteja fiica!
asta ar fi fost deliberarea (examenul soluţiilor disponibile, inventaria) argumentelor ”pro” şi ”contra” în funcţie de sistemul de valori de efe dispun, ezitările şi pendulările între diversele alternative). Cert este că, foarte repede, Smaranda ia decizia (reţinerea unei singure variante acţionate din disponibile) și pornește execuţia (traducerea în fapt a actului respectiv şi realiza obiectivelor propuse) sub forma unui pumn viguros și neașteptat în ochii bărbatului urmat de închiderea ușii. Zlate se oprește aici cu faxzele actului voluntar. Golu mai adaigă însă o etapă, importanta și necesară: feed-back-ul. Prezent și în cadrul acestei scene. Când, după ce Smaranda își explica cu voce calmă situația, apelând la solidaritatea feminină și accentuând gravitatea situației sale, oamenii pleacă.
Calitățile voinței Smarandei
Voința Smarandei are forță. Trece peste orice obstacol (moral sau fizic). Ea poate să-şi stăpânească, temperând, amânând sau frânând, trebuinţe sau stări interne bulversante. Forţa voinţei Smarandei este cu atât mai mare, cu cât amplitudinea obstacolului reprezentat de educația și structura ei psihică este foarte mare. Nu o caracterizează în nici o altă ocazie violența. Voința Smarandei dă dovadă de perseverență. Prima atitudine deși îi descumpănește pe ”invadatori” nu rezolvă problema, așa încât Smaranda apelează și la alte arme: persuasiunea.
Are consecvență. Nu s-a oprit în a lua o decizie dificilă, a și pus-o în aplicare.
Are fermitate. Nu a dat înapoi nici un moment, câștigând, în final respectul agresorului.
Smaranda a dovedit în acest moment de impunere a voinței, independență și autodeterminare. Situația era una acută, nu putea cere ajutor (nici nu prea avea cui) așa încât s-a mobilizat cu toate resursele sale și a luptat pentru dreptul ei. Concentrarea emoțională a fost covârșitoare, ne vom da seama abia la final, când, pentru prima dată, Smaranda plânge. Singută în baie, dar plânge. Pentru că ea a mobilizat toate puterile sale și acum, pentru că pericolul a trecut, își permite din nou să fie femeia sensibilă și educată.
Ileana Vulpescu scrie o serie de cărți (4 la număr), dedicate ”istoriei” unei familii. Actiunea, având în prim-plan diferite personaje principale, se întinde pe mai bine de un secol, preț de nu mai puțin de 6 generații.
Smaranda Hangan este unul dintre personajele cheie în Arta Conversației. Ea apare absolut episodic și în Carnetul din Port-hart și deloc în celelalte doua (Rămas-bun și Arta Compromisului). Arta Conversației este o confesiune mamut, sentimental-erotică a Sînzianei Hangan, fiica personajului ales de mine pentru acest referat. Așa cum spune criticul Monica Lovinescu, ”Sînziana este perfectă nu pentru că autoarea o dorește așa, ci pentru că Smaranda își deducă existența formării ei”. Așa se explică și dispariția Smarandei ca personaj în cărțile ulterioare, rolul său fiind complet odată cu maturizarea fiicei sale. Bucuria și blestemul Smarandei este centrată de verbul ”a gândi” – iată unul din motivele pentru care am ales acest personaj. Repetă obsesiv că viața ei a meritat pentru că ea a putut (și-a permis) să gândească și pentru că a reușit să stransmită această moștenire mai departe, fiicei ei: puterea de a gândi. Smaranda își trăiește existența modestă economic, de profunzime intelectuală, însă, în mod auster și independent. Nu face compromisuri, nu face greșeli, sensibilă și tenace, generoasă și inteligentă, arată o înțelegere și o acceptare a vieții lucidă, dar care nu implică nici umilință, nici resemnare, nici orgoliu personal, dar un puternic orgoliu al moștenirii etice rurale românești și care se împlinește prin ea. Pentru că ”unii oameni se conjugă cu verbul a fi, alții cu a avea” iar Smaranda a ales întotdeaună să fie. (Vulpescu, AC, p. 290)
Bibliografie
Dacă ți s-au părut utile informațiile sau doar ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!
Alte articole despre psihoterapie:
Nu este necesar să alegem între a fi științifici și a fi plini de compasiune. Putem să le facem pe amândouă în același timp. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre.
A consemnat Dr. Roberta Rosca, doctorul tău de emoții.
Abonează-te la canalul de YouTube Alegefericirea AICI
Acest articol este proprietatea alegefericirea.eu și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.
Apasă pe logo-ul INIMĂ de la începutul paginii pentru a reveni la meniul principal.
We will contact you soon.
We will contact you soon.