Cum a influențat Ileana Vulpescu examenul meu la Fundamentele psihologiei(I)

Tema acestui referat am primit-o într-o zi de sfârșit de mai 2020. Nu mai țin minte dacă a fost chiar 21 mai, dar sigur a fost pe-aproape. 21 mai este ziua de naștere a Ilenei Vulpescu, scriitoare și traducătoare, personalitate care mi-a marcat adolescența.

A venit firesc alegerea unui personaj literar (pentru a ilustra călătoria mea de cunoaștere și explorare pe tărâmul proceselor cognitive și reglatorii) din cărțile dumneaei.

Am ales-o pe Smaranda Hangan pentru că ea reprezintă, mai ales în cartea Arta Conversației (AC), înțelepciunea simbol. Fără a fi vre-o clipă puse sub semnul întrebării, deciziile de viață, părerile, modul ei de comunicare sunt unice, particulare și constante pe parcursul vieții. Smaranda poate și are dreptul să gândească. Ea însăși este simbolul unei generații: „prima generație încălțată”. Ea există în carte evocată de memoria subiectivă a unor oameni care au iubit-o foarte mult: fiica ei, Sînziana Hangan și un prieten bun (pentru care a rămas veșnic iubirea neîmplinită), doctorul Daniel Șerban sau a unora care au respectat-o și prețuit-o: scriitorul Alexandru Bujor, pianistul Marcel Haimovici, doctorița Marina Șerban. Un personaj aproape didactic, prin idealizare, mi s-a părut astfel cea mai bună alegere pentru scopul acestui referat.

Personajul Smaranda Hangan este fiică de țărani înstăriți, bursieră a statului român, devenită profesoară de latină și greacă cu doctorat la Sorbona, ajunsă, după instaurarea comunismului, dactilografă la fabrica ”Cauciucul”. Măritată cu un doctor (Gheorghe Hangan), rămâne văduvă cu un copil mic (o fetiță) după ce soțul ei moare pe frontul de răsărit. Ambii săi frați (învățător și preot) au avut aceeași soartă ca și soțul ei. Tatăl ei este târât în închisoare și apoi amândoi părinții deportați în Bărăgan, unde își găsesc și sfârșitul. Tatăl moare, iar mamei i se împietrește sufletul și rămâne apoi ca o umbră. Smaranda trăiește însă cu capul sus, dincolo de toate relele, pentru că ea are un scop: Sânziana, fiica ei.

 

1. Care abordare teoretică explica cel mai bine gândirea Smarandei Hangan?

Gândirea a fost considerată, până la Piaget ”entitatea psihică cea mai enigmatică și plină de mister” și de aceea puțin studiată empiric.(Kiss, Note de curs, 2020)

Gândirea este pentru Smaranda Hangan chintesența existenței sale. Întrebată, la un moment dat, de un fost coleg de școală, la ce i-a folosit atâta carte învățată pentru că, iată! o găsește peste ani singură, dactilografă și cu un copil fără tată, Smaranda răspunde (pentru el sau pentru sine?) ”să înțeleg mersul lumii” (V, AC, p. 208). Iar unei prietene ii spune ”de două mii de ani” (neamul ei de țărani) ”au tras la plug ca eu să gândesc”(V, AC, p. 269).

Pe tot parcursul cărții se discută puțin despre cum gândește Smaranda. Ca și când asta ar fi secundar. Marea realizare este că ea își poate permite să gândească într-o lume în care nimeni ne mai pare să pună preț pe asta (anii 50). Aproape orice intervenție a Smarandei în paginile romanului Arta Conversației este o lecție pe care o oferă, o concluzie pe care o trage fără drept de apel, o atitudine pe care o adoptă în circumstanțe neobișnuite și care lămurește totul. Este un fel de instanță morală, o inteligență ”supremă” sau, așa cum ea însăși se autodefinește ”neamul meu gândește prin mine”.

De aceea este dificil să alegi o abordare teoretică pentru a explica modul ei de gândire. Caracteristica primordială a modului ei de gândire este aceea că nu-i slujește pentru propria strălucire, ci reprezintă un fel de cod etic, fără de care existența însăși și-ar pierde sensul. Și pe care îl transmite fiicei sale cu o tenacitate care nu ține seama de condițiile de ”de-formare” înconjurătoare, dovedindu-se mai puternică decât vremurile pe care le trăiește.

Rigoarea și buna-cuviință cu care Smaranda abordează gândirea nu permite încadrări în tipare, pentru că, ”perfectă” fiind, în accepțiunea autoarei, nu lasă loc de limitări teoretice.

De dragul prezentării, putem găsi, totuși, elemente ale diverselor curente.

”Curentul asociaţionist considera gândirea mai ales sub aspect cumulativ-cantitativ, ea fiind produsul multiplicării formelor de senzaţii şi al articulării succesive (în lanţ) sau simultane (spaţiale) a imaginilor.” (Anitei, 2005) – casa este formată din ușă, pereți etc.

Profesoară de latină și greacă, Smaranda pune preț pe acumularea de cunoștiințe teoretice pentru dezvoltarea gândirii. Și vedem asta nu numai prin educația solidă și formală pe care o oferă fiicei sale (Sânziana este capabilă să explice evoluția diftonilor în greaca veche cu aceeași nonșalanță cu care respiră), dar și prin faptul că insistă să-l mediteze pe tânarul pianist Marcel Haimovici și la greacă și latină pentru că ”un învățământ cu adevărat umanist, cel puțin la nivel european, nu poate ignora sursele culturii europene” (V, AC, p. 258-259). Deci, da, gândirea are la bază acumulare de informații.

Gândirea Smarandei nu se limitează însă la asta.

Gestaltismul marchează un pas înainte, admiţînd specificul calitativ al gândirii ca „formă distinctă a organizării psihice“ şi ireductibilitatea ei la reprezentare sau senzaţie.(Anitei, 2005)

Smaranda, mândră de capacitatea ei de a gândi, îi oferă acestei funcții cognitive a psihicului rolul său, independent de simpla înșiruire de cunoștiințe și senzații: ”multă lume citește istorie, toată lumea trăiește istoria, puțină o-nțelege” spune ea. (V, AC, p. 280) Chiar dacă soluția problemei, în general, nu țîșnește brusc la suprafață, în cazul Smarandei.

Adepții Şcolii de la Würzburg au luat idealismul platonician, care postula primordialitatea conceptelor şi ideilor generale în raport cu datele simţurilor (Anitei, 2005). Smaranda are câteva conversații în care rămâne în sfera noțiunilor abstracte, folosind proverbe pentru a se exprima, dar în majoritatea cazurilor apelează la imaginație pentru a fi sugestivă, contrazicând astfel acest curent.

”Behaviorismul a debutat prin negarea caracterului real al conştiinţei şi prin substituirea ei prin reacţiile comportamentale externe.” (Golu, 2007)

Gândirea, ca o simplă formă de comportament care stabilește legături între evenimnete externe și cuvinte, este ilustrat de momentul cel mai dramatic al romanului Arta Conversației, acela în care, la moartea lui Stalin, fiica Smarandei îi scrie o scrisoare de mulțumire și de iubire dictatorului. Tot acel model etic la care Smaranda ține atât de mult, cuprinzând un bun-simț și o cumsecădenie ”înnăscute” se prăbușește sub exaltarea pe care o dă o educație nocivă, dar făcută cu vehemență, prin toate mijloacele posibile către tânăra generație. Durerea mută pe care o simte mama cultă, inteligentă în fața sloganelor însușite superficial de tânara copilă este absolut sfâșietoare pentru orice cititor minim avizat. Iar situația însăși pare neverosimilă, explicabilă poate doar de tinerețea inocentă a Sânzianei.

În pofida numeroaselor cercetări experimentale şi a imensului material acumulat, nu există încă de o teorie unanim acceptată a gândirii. Există modele explicativ-interpretative cu caracter parţial. Ceea ce se impune a fi reţinut, în acest caz, este faptul că nici un model parţial nu trebuie absolutizat sau opus în mod tranşant celorlalte. (Golu, 2007)

 

1A. Operațiile gândirii specifice Smarandei Hangan

”Trăsătura esențială a gândirii logice este aceea de a fi operatorie, adică de a prelungi acțiunea interiorizând-o” Jean Piaget în lucrarea ”Psihologia inteligenței”(1965)

Operația se definește ca o transformare aplicată unui operant, în vederea trecerii lui într-o stare nouă, transformare realizată de un operator.

Operațiile pot fi, din punctul de vedere al conținutului pe care îl transformă, concrete și formale. În cadrul gândirii adulte, operaţiile formale se aplică asupra rezultatelor operaţiilor concrete. (Golu, 2007)

Distingem în analiza gândirii Smarandei o mulțime de operații formale cu un înalt grad de interiorizare (își exprimă păreri proprii, deși este o cunoscătoare a părerilor clasice, nu apelează la citate sau exemple decât rar, menținând și în acest caz o relativă independenţă faţă de suportul imagistic inițial). Întâlnim des la Smaranda simboluri, semne şi semnificaţii abstracte (”rabinul unui neam”), organizate pe toate cele trei coordonate temporare, organizate nu numai în planul existenței, ci și în planul posibilului, al imaginarului, cu un grad de generalizare și exprimate atât de tranșant prin vorbire. (”tradu-i cum te pricepi mai bine…ia-ți petic din gunoiul tău”- V, AC, p. 283)

După sfera de aplicabilitate, operaţiile gândirii se pot împărt în alte două categorii: operaţii generale fundamentale şi operaţii particulare specifice.

Operaţiile generale sunt acelea care intervin în abordarea şi rezolvarea tuturor sarcinilor de cunoaştere, indiferent de domeniu.

– analiza este operaţia de disociere sau descompunere în plan mental intern a unui „întreg” (construct informaţional, ideal) în părţi şi elemente componente. (Aniței, Golu)

Un moment de analiză în existența hărăzită de scriitoarea Ileana Vulpescu Smarandei Hangan este acela al discuției cu Marina Serban de la pagina 452. Discutînd infidelitățile doctorului Daniel, Smaranda trece în revistă situația analizând aspectele fidelității în mod absolut: ideea de puritate pe care o emană soția care nu înșeală soțului obișnuit cu călcatul pe-alături, compexitatea vieții atunci când există un anumit model etic ”pentru un om cu caracter aproape nimic nu e ușor în viață”, efemeritatea fidelității în natură, despicând firul în paisprezece, căutând argumente pro și contra.

– sinteza realizează o transformare inversă, prin intermediul căreia se recompune şi se reconstituie pe plan mental „obiectul” dezmembrat anterior prin analiză. Ca operaţii subiacente, sinteza are ordonarea şi clasificarea. (Aniței, Golu)

În aceeași discuție a Smarandei cu Marina, totul se încheie cu o sinteză care pare simplistă, deși nu e: ”Daniel e de luat, nu de lăsat” , făcând simultan și o clasificare.

– abstractizarea este operaţia mentală de departajare, de extragere şi de considerare selectivă a anumitor aspecte, laturi sau însuşiri din contextul lor sensibil imediat, pentru a le transforma în „obiecte” distincte ale gândirii. Rezultatul abstractizării îl constituie noţiunile abstracte (Golu, 2007).  Revenind la aceeași discuție cu Marina Serban, Smaranda abstractizează, scoțând în evidență noțiunea de fidelitate și, ca de multe ori în viață, o ajută pe Marina să descopere că victima este și călau pentru că ”fidelitatea e-atât de corozivă”.

– generalizarea este operaţia prin intermediul căreia gândirea dezvoltă activitatea de cunoaştere. Generalizarea face transferul sau extinderea însuşirilor şi caracteristicilor comune ale unei mulţimi date de elemente. (Golu,2007)

Generalizarea o ajută și pe Smaranda să o convingă pe Marina să privească evenimentele din perspectivă globală, și mai puțin personală, să se detașeze de propria durere, pentru că doar așa poate să evite ”pericolul major care amenință doi oameni cu linii de comportament diferite chiar și-ntr-un singur punct de vedere”.

După raportul dintre transformarea (T) şi rezultatul final (R) delimităm două tipuri de operativitate: algoritmic şi euristic.

Operativitatea algoritmică se dovedeşte necesară şi natural eficientă în abordarea aşa-numitelor „probleme bine definite”, este ca un mic program de calculator care ne ajută să calculăm o ”concluzie” instant, mergănd pe aceiași pași pe care i-am mai făcut în situații similare.

Operativitatea euristică a fost relevată mult mai târziu decât cea algoritmică şi are originea în cercetările asupra creativităţii şi în teoria cibernetică a învăţării. Practic, orice problemă nouă la care nu se aplică nici unul din algoritmii existenţi (fie că nu i-am dezvoltat, fie că nu i-am reținut) nu poate fi abordată decât euristic. (Aniței, Golu)

Smaranda este într-o operativitate mai mereu euristică pentru că trăiște vremuri în care vechii altgoritmi nu mai sunt de actualitate, trebuie să se adapteze mereu la schimbările societății. Un singur moment mi se pare sugestiv pentru operativitatea de tip algoritmic, atunci când o consiliază pe Sânziana să-și aleagă o meserie pe care nici o societate nu o va obliga să și-o schimbe, pentru că oameni bolnavi vor fi întotdeauna.

Cel de-al patrulea criteriu, îl constituie raportul dintre „starea iniţială” (Ao) şi „starea finală” (A*). S-au delimitat două forme de operativitate: convergentă şi divergentă (Guilford, 1972).

La Smaranda Hangan observăm manifestată dominanţa operativităţii divergente, care defineşte o gândire prin excelenţă creatoare, generativă.

 

1B. Calitatea raționamentelor și judecăților Smarandei Hangan

Judecata este un construct informaţional complex şi relativ stabil ce se formează prin realizarea unor relaţii şi coeziuni logico-semantice între două sau mai multe noţiuni. Ea se va asocia întotdeauna cu o valoare de adevăr sau de fals.

Raţionamentul este cel de-al treilea nivel de integrare a conţinutului informaţional al gândirii și care determină o atitudine de rang superior a subiectului faţă de realitate, dezvoltând aspecte de ordin relaţional şi interacţional complexe ale acesteia. (Golu, 2007)

Rolul Smarandei Hangan este tocmai acela de a emite judecăți de valoare referitor la teme existențiale. Chiar și cele mai simple (aparent) judecăți (ex. ”un evreu n-ar spune asta altui evreu”) sunt chintesența unei gândiri profunde și a unei cunoașteri extinse a subiectului (există o pleiadă de evrei pe care Smaranda îi cunoaște bine de-a lungul vieții înainte să tragă această concluzie). Smaranda are adevărul ei. Un adevăr care nu are pretenția de absolut, ci doar personal și pe care ea îl apără cu vehemență. Este modelul cognitiv față de care este la fel de rigidă pe cât de flexibilă și adaptativă este legat de orice alt aspect al vieții. Poate sa-și schimbe cu ușurință casa, serviciul, să-și facă prieteni și să accepte plecarea lor, dar este incapabilă să admită viața ei și a urmașilor ei într-un alt spațiu geografic decât acela în care s-a născut. Așa cum mama ei s-a dovedit incapabilă să se abată de la principiile în care fusese educată: își aduce bărbatul mort cu mari eforturi din Bărăgan să-l îngroape în cimitirul din sat conform datinei. Aceeași îndărjire, sigur mai rafinată, o întâlnim la Smaranda atunci când își apără decizia de a rămâne în țară în ciuda oportunităților sau a vitregiilor (deopotrivă), expunând cititorului un raționament complex, plecând de la o ipoteză limitativă, a existeței unei ”datorii” față de neamul său. Judecata ei se raportează constant la acest adevăr.

Judecățile Smarandei (văzute mai degrabă ca și concluzii ale raționamentelor pe care apoi le stochează și le împartășește Sînzianei sau altora sub formă de algoritmi de supraviețuire) sunt clare, simple și universale. Ea are păreri pertinente și adaptate asupra majorității aspectelor. De ex înțelege (logic) nevoia coanei Leana de a se îmbrăca adaptat mediului în care trăiește, înțelege adulterul doctorului Daniel sau nevoia de acoperiș al celor râvnesc la casa ei. Gasește logica lucrurilor chiar și atunci când nu este de acord cu rezultatul.

Raționamentele ei sunt însă elaborate, exhaustive uneori, trecând informațiile prin filtrul numeroaselor cunoștiințelor și experiențelor acumulate din cărți, din viață…

Îi argumentează preț de multe pagini (de la 266 la 281!) avocatului Mario Sidalgo imposibilitatea ei ”ideologică” de a-l urma în străinătate,  trecând raționamentul prin secvențe: stabilitatea țăranului român, durerea părinților, exemplul lui Malraux, Miorița, samd, construind scenarii și scheme cognitive imbatabile.

1C. Modalități de rezolvare a problemelor – exemplificări

„Problema” sau „situaţia problematică” reprezintă stimulul oricărui proces de gândire.

(Golu, Anitei). Aceasta este gândirea, cu funcţia sa principală – cea rezolutivă.

”În faţa unei probleme, subiectul se comportă ca un sistem adaptativ, adică, el caută în spaţiul problematic „stările cele mai convenabile”, fie folosind algoritmi bine determinaţi, fie apelând la procedee euristice de explorare-testare-alegere” (Golu, 2007)

”Subiectul trebuie să posede operatori de explorare şi criterii de identificare a metodelor şi de a le aduce în corespondenţă efectivă cu fiecare situaţie particulară.” (Aniței, 2005)

Dacă aplicarea metodei alese duce la găsirea soluţiei, procesul se încheie. Dacă duce la eşec, subiectul alege altă metodă, până la rezolvare.

Smaranda nu face excepție de la aceste reguli. Ea rezolvă problemele fără patimă, dar cu hotărâre, flexibilitate și adaptabilitate. Nu are reacții de furie când e dată pe nedrept afară de la editură. Se adaptează, găsind o altă modalitatea de a supraviețui economic: clienți particulari printre scriitorii cu care colaborase la editură. Dar nu se resemnează, solicită o audiență la director să-și susțină cauza. (V, AC, p.249)

Problemele cu care se confruntă Smaranada în cărțile Ilenei Vulpescu sunt, în general bine definite din genul situațional-intuitive, elementele problemei fiind situații de viață. Fiind o fire mai degrabă practică, Smaranda nu se ocupă de problemele umanității decât în măsura în care se potrivesc situației particulare pe care o are de rezolvat. Și chiar dacă uneori ”măsoară pasul” vremurilor, preocuparea care primează este către aici și acum. Dealtfel ea consideră religiile ”coduri laice. Făcute de oameni pentru oameni…lăsâdu-ți timp să-ți potolești și dorul de absolut”.

Nu am observat apariția insight-ului ca o constanță în rezolvarea problemelor la Smaranda, de aceea teoria gestaltistă nu e neapărat potrivită pentru ea. Formarea de operații și algoritmi adecvați prin încercări și erori succesive, descrisă de behavioriști este mai degrabă o teorie care s-ar putea verifica (chiar dar nu este limitată la aceasta) studiind gândirea Smarandei ca modalitate de rezolvare a problemelor.

continuarea o puteși citi AICI și AICI

Dacă ți s-au părut utile informațiile sau doar ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!

Nu este necesar să alegem între a fi științifici și a fi plini de compasiune. Putem să le facem pe amândouă în același timp. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre.

A consemnat Dr. Roberta Rosca, doctorul tău de emoții.

Abonează-te la canalul de YouTube Alegefericirea AICI

Acest articol este proprietatea alegefericirea.eu și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.

Apasă pe logo-ul INIMĂ de la începutul paginii pentru a reveni la meniul principal