Acum câțiva ani am avut o problema de sănătate.
Cel mai dureros a fost faptul că nu se putea pune un diagnostic.
Starea respectivă de incertitudine, suprapusă pe amintirea (recenta, atunci) a morții sotului meu (moarte survenita rapid si aproape inexplicabila medical), toata aceasta stare mă paraliza mental.
M-am trezit incapabilă (eu, o persoana puternica!) să iau cea mai firava decizie.
De fapt incapabila să iau orice fel de decizie.
Atunci am simtit prima data in viata cât de singură sunt.
Chiar si acum, privind retrospectiv, retrăiesc profunzimea sentimentului.
De singurătate profunda.
Un an am bâjbâit besmetic în stânga si-n dreapta.
Cerând tot ajutorul pe care am fost capabilă să-l anticipez…
Intr-un final m-a slavat o prietenă.
Pentru că si cel mai „singur” om de pe Pamânt tot are si el o prietena!
Ea a facut, ceea ce probabil in sine mea imi doream, dar nu stiam sa verbalizez.
Mi-a facut o programare la un medic renumit, s-a asigurat monitorizându-mă indeaproape, că merg la consultație.
În acelasi timp, mi-a confirmat (de cateva ori!!) inainte si după că opinia acelui medic este singura care conteaza.
Adica a fost lângă mine cu sufletul.
Sufletul meu, bolnav atunci (aveam sa realizez ulterior) a primit ceea ce avea cea mai mare nevoie: confirmarea că, fizic, sunt in regula.
Scriam cândva pe un blog al revistei Tango.
Am povestit atunci despre emoția unei piese de teatru, mentionând ca omagiu și numele actorilor implicati.
La foarte scurt timp dupa publicarea articolului am primit un comentariu de la…Oana Pelea.
Care spunea așa: „când în suflet apare un gol, el există pentru ca Dumnezeu să poată să-l umple.”
Am simtit mereu, de atunci, că nu mai sunt singură.
Acum încep un demers antreprenorial și am aceeași zbatere.
Sunt în căutarea unor certitudini pe care nimeni nu mi le poate confirma fara proba timpului.
Dar stiu și simt ca drumul meu se va descrie luminos, atunci cand va fi dospit suficient.
Pentru că da, acolo sus cineva mă iubește.
Alte articole despre doliu, pierdere, viață și …moarte:
Dacă ți s-au părut utile informațiile sau doar ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!
Nu este necesar să alegem între a fi științifici și a fi plini de compasiune. Putem să le facem pe amândouă în același timp. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre.
A consemnat Dr. Roberta Rosca, doctorul tău de emoții.
Abonează-te la canalul de YouTube Alegefericirea AICI
Acest articol este proprietatea alegefericirea.eu și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.
Apasă pe logo-ul INIMĂ de la începutul paginii pentru a reveni la meniul principal.
We will contact you soon.
We will contact you soon.