Dr. Daniela Mischie – răcelile copiilor

”Intrarea in colectivitate ajuta la creșterea imunității. Nu-i feriți excesiv pe copiii dumneavoastră de expunerea la contactul cu alți copii.”
E 1 septembrie și, așa cum am promis, începem șirul interviurilor cu profesioniști din domeniul sănătății, discutând despre sănătate, sau mai bine zis, despre ce ar trebui să facem corect și concret, ca să ne menținem cât mai mult timp starea de sănătate.

La nivelul anului 2015, conform unui raport dat publicității de Institutul Național de Statistică, țările cu cea mai mare speranță de viață la naștere erau Japonia, Elveția si Singapore, cu o speranță de viață de peste 83 de ani.

Speranța de viață la nivelul Uniunii Europene a fost calculată, în 2014, jurul a 80 de ani, dar aici decalajele din interiorul Uniunii sunt destul de mari, în unele țări europene ajungând la 83 de ani (Italia și Spania). În România, potrivit statisticilor oficiale, speranța de viață este undeva în jur de 75 de ani, dar speranța de viață fără boală este de doar 59 de ani. (Comparativ cu peste 66 de ani in Suedia sau peste 62 de ani in Marea Britanie, Italia sau Spania). În același raport al INS găsim o observație interesantă: speranța de viață crește proporțional cu creșterea nivelului de educație.

Această observație stă la baza înființării Asociației Alegefericirea. Nu ne putem schimba genele, tradițiile, sistemul sanitar, dar, fiind CORECT informați putem să le modelăm.

Stăm de vorba cu Doamna Doctor Daniela Mischie, medic primar ORL la Spitalul Victor Babes din Capitala.
Recunosc, mi-a fost colega de facultate.

Nepotismul ne urmărește. Era cea mai veselă și cea mai simpatică colegă din seria noastră. Și a rămas la fel: cu un zâmbet și o voie bună contagioase, un doctor de leac, cum obișnuia bunica mea să-i numească pe acei purtători ai halatelor albe care aveau întotdeauna timp și de o vorbă caldă pentru pacienții lor.

Pe ea am abordat-o în dorința de a elucida câteva din ”misterele” medicinei cu care m-am confruntat încă de când proprii mei copii frecventau grădinița.

În căteva zile începe școala și în curând ne vom confrunta cu răcelile de sezon. Ce spun medicii despre asta?
Prima întrebare a stârnit și stârnește controverse și discuții aprinse între părinți sau între părinți și educatori, în fiecare toamnă:

• Dacă copilul meu e mucios, dar cu stare generala bună îl duc sau nu la grădiniță? Și, în general, dacă tușește copilul, îl duci la grădiniță sau nu?
• Da, intra in colectivitate, in ambele cazuri.
Recomand grădinița, in general, după vârsta de 3 ani, după ce copilul învață să sufle nasul.
Prima poarta de intrare de intrare a infecției sunt vegetațiile adenoide și de aceea copilul e mucios (pentru că nu știe să sufle nasul) și tușește pentru că își aspiră secrețiile din spatele nasului.
Vegetațiile adenoide, conglomerate de foliculi limfatici, au rol în apărarea organismului, până la vârsta de 12 ani, când, în mod normal, ele involuează. Există destui adulți care prezintă in cavum resturi de vegetații. Acestea îi împiedică să respire bine.
Pentru că trompa lui Eustache (care face legătura intre ureche și nas) e scurtă, largă și orizontală, cu cât copilul e mai mic, cu atât otitele medii sunt mai frecvente.
Intrarea in colectivitate ajuta la creșterea imunității. Nu-i feriți excesiv pe copiii dumneavoastră de expunerea la contactul cu alți copii. Mergeți însă cu el la medic și asigurați-vă că nu are o boală mai gravă decât o infecție banală de căi respiratorii superioare.

• Cu toții experimentăm, uneori, un episod de răceală cu nas înfundat. Sunt acum pe piață o paletă impresionantă de picături care, odată puse în nas, ne ajută, ca prin farmec, să respirăm normal. Din păcate auzim și destul de des despre persoane care, după un astfel de tratament, au rămas ”dependente” de aceste picături. Cât timp punem picături în nas, când suntem răciți, ca să nu cream dependență?
• Punem picături in nas de la 3-4 zile la copiii mici, până la 7-10 zile la adulți. Nu depășim aceste intervale și, în general, nu depășim prescripția medicului.

• Sinuzita a devenit o afecțiune la moda. Multa lume se plânge de această afecțiune, recunoscând, de multe ori, ca unic simptom durerea de cap. Poate fi durerea de cap singurul semn într-o sinuzită?
• În sinuzita acuta întâlnim cefalee cu pulsiune, obstrucție nazala, rinoree seromucoasă până la mucopurulentă. Obligatoriu toate trei. În sinuzita cronică există 2 din cele 3, mai multe pusee pe an, în general în anotimpul rece. Deci, dacă există doar durerea de cap, nu o putem pune pe seama sinuzitei.

• Am auzit mai multe persoane, trecute de prima tinerețe, care se plângeau că trebuie să-și rezolve chirurgical deviația de sept pentru că nu mai pot respira. Deviația de sept se agravează pe măsură ce îmbătrânim?
• Nu, nu se agravează, dar odată cu înaintarea în vârstă ne îngrășăm și cornetele, părțile moi ale nasului, se îngroașă (rinita cronica hipertrofică) și, de aceea, obstrucția nazală devine mai evidentă.

• Toți mai mulți guru ai diverselor spiritualități moderne ne învață diferite tehnici de respirație. Care este din punct de vedere al specialistului ORL respirația corecta?
• Respirația corectă presupune inspir (tragerea aerului către plămân) pe nas și expir (aruncarea aerului din plămân în afara organismului) pe gură.

• Povestește-ne te rog care e părere ta despre tratamentele empirice ale otitei? Ulei cald turnat in ureche? Apa oxigenata pusa in ureche? Alicarea de comprese cu sare caldă pe pavilionul urechii?
• La copil, otita medie acută este foarte dureroasă și, de aceea, căldura locală ameliorează durerea, dar nu o tratează.
Căldura locala o pot da picături cu otipax, otocalm sau săculeți cu sare caldă. Cel care trebuie tratat este…nasul. Nasul înfundat, datorită particularităților anatomice ale copilului, dar și datorită unor cunoștiințe medicale sumare (de exemplu cum suflăm corect nasul), este cel care determină apariția otitei și apoi o întreține. Tratam nasul înfundat cu aerosoli, antiinflamatoare, antihistaminic inițial și ulterior antibiotic. Otita externă are indicație de meșe cu rivanol sau betadină. Apa oxigenata se folosește frecvent pentru înmuierea dopului de cerumen.

• Foarte multă lume se plânge de alergii. În marile orașe avem praf, animale de companie, substanțe folosite pentru alungarea insectelor, gaze de eșapament, plopi. Când ieșim din oraș ne confruntăm cu ambrozie și alte plante cu potențial alergogen, înțepături de insecte… Exista vre-un truc care să atenueze strănutul obsesiv din unele alergii?
• Nu există nici un truc. Dar pacienții trebuie să știe la ce sunt alergici, apropo de alergenii respiratori, iar tratamentul instituit trebuie sa fie profilactic (apa de mare și spray cu cortizon in nas, eventual antihistaminic administrat oral.

• Mulți copii din generația noastră au fost operați de ”polipi” în copilărie. Chiar și băiatului meu mare i s-a recomandat în copilărie operația de extirpare de vegetații adenoide pentru profilaxia crizelor de astm bronșic. Evident, medicina evoluează. În ce situații se recomandă operația de extirpare a „polipilor”?
• Atunci când avem diagnosticul de rinoadenoidită cronică, rinoadenoidită care reprezintă un focar de infecție. Atunci când avem 3-4 pusee pe an, 2-3 ani consecutivi, tratate cu antibiotic (la recomandarea medicului) sau însoțite, de fiecare dată, de otite medii.
În general atunci când recomandăm intervenția pentru extirparea vegetațiilor adenoide, avem de-a face cu un copil cu așa-numitul facies adenoidian, copil care nu respiră deloc pe nas, ci numai pe gură, are un aspect al feței de ”pasăre”, cu retrognație.
Se mai operează dacă reprezintă un obstacol mecanic în respirația nocturnă și apare ceea ce numim sindromul de apnee în somn, la copil, din ce în ce mai frecvent in ultima vreme.

• În ce situații se recomandă operația de extirpare a amigdalelor?
• Când reprezintă un focar de infecție, cu 3-4 pusee pe an, 2-3 ani consecutivi. Sau atunci când ne confruntăm cu angine eritematoase, dar cel mai frecvent, eritemato-pultacee care necesită tratament cu antibiotic, luat, de asemenea, la recomandarea medicului. Nu discutăm despre antibioticul luat (frecvent) la recomandarea farmacistului, vecinei sau pentru că medicul l-a recomandat data trecută și a fost eficient. Flegmonul amigdalian are de asemenea indicație de amigdalectomie. ASLO crescut, dar numai in condiții de angine frecvente. Și, mai rare, dar trebuie să le amintim, în cazul tumorilor amigdaliene.

• O neliniște pe care o experimentează adesea cei cărora ce li se propune aceasta operație este reprezentată de întrebarea dacă extirparea amigdalelor crește riscul de infecții pulmonare. Este justificată această temere?
• Daca indicația este corectă, nu. Pentru că mai există amigdalele linguale și cele laringiene (Franckel), care preiau funcția de protecție.

În numele cititorilor site-ului alegefericirea.eu, îți mulțumesc din suflet că ai găsit timp să împărtășești cu noi din experiența și cunoștințele tale.

Mai multe articole despre creșterea imunității găsești AICI

Dacă ți s-au părut utile informațiile sau doar ți-a plăcut articolul trimite-l și prietenilor tăi!

Nu este necesar să alegem între a fi științifici și a fi plini de compasiune. Putem să le facem pe amândouă în același timp. Comportamentele noastre, fie ele cele mai bune sau cele mai rele, sunt produsele biologiei noastre.

A consemnat Dr. Roberta Rosca, doctorul tău de emoții.

Abonează-te la canalul de YouTube Alegefericirea AICI

Acest articol este proprietatea alegefericirea.eu și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.

Apasă pe logo-ul INIMĂ de la începutul paginii pentru a reveni la meniul principal.

Dacă vrei să vorbim despre boli ”fără leac”, despre creșterea imunității sau despre creșterea copiilor, apasă butonul programează-te!