Stăm de vorbă cu Doamna Doctor Flavia Turcu, asistent universitar, medic primar nefrologie la Spitalul Sfântul Ioan din București.
Pe Flavia am cunoscut-o când era încă rezidentă. Deșteaptă, ambițioasă, muncitoare, îi prevedeam de atunci un viitor strălucit pe care l-a confirmat prin dedicație și devotament pentru meseria pe care și-a ales-o.
- Doamna doctor, se tot vorbește acum despre protejarea rinichilor printr-un regim de viață corect. Ce ar trebui să facem ca să avem rinichii sănătoși cat mai mult timp?
- Protejarea functiei renale implică o discutie mai lungă. Nefrologia este un fel de medicină interna complicată. Pentru că multe din afecțiunile cronice pe care le tratează medicina internă se complică la un moment dat cu afectarea rinichiului.
- Deci, in primul rând, ar trebui să ne protejăm de orice boală cronică.
- Cam așa ceva. Dar nimic nu e simplu. Într-un fel trebuie să procedăm dacă suntem tineri și sănătoși, în alt fel dacă avem în familie un istoric de boli renale (și aici depinde ce fel), în alt fel dacă deja avem o afecțiune cronică (mă gândesc aici la hipertensiune arterială, la diabet, de exemplu) sau chiar o infecție acută (mai ales în zona amigdalelor, faringe, piele, dinți sau chiar infecție urinară) și altfel dacă rinichiul a fost deja afectat.
- Să o luăm cu începutul: suntem tineri, sănătoși, fără antecedente in familie de boli renale. Ce facem să …nu facem rău rinichilor?
- În primul rând ne facem periodic analizele (și asta cuprinde glicemie, acid uric, creatinina, calciu, ionograma, sumar de urina) si alte minime investigații: urocultura, ecografie, măsurarea tensiunii arteriale. Periodic înseamnă la fiecare 3 ani pana la 50 de ani și apoi anual.
Orice afecțiune depistată precoce crește șansa de a fi tratata corect si complet. Apoi facem mișcare: minim 2 ore de sport pe săptămână. Înotul este cel mai recomandat. Pentru că sportul normalizează tensiunea arterială și, în felul ăsta protejează rinichii. Funcționarea corecta a rinichiului, ca și funcție de curățare a organismului, depinde de cantitatea de sânge care este adusă la el, la rinichi.
- Tensiunea mare pune presiune pe rinichi.
- Tensiunea foarte mică oprește funcția de epurare a rinichiului. Și aici ajungem la hidratare. Hidratarea corectă este dată de formula: diureza (cât urinăm in 24 de ore) + 500ml, ceea ce ne conduce la ideea că ar trebui să consumam 1 litru și jumătate de lichide pe zi. Suplimentăm la 2 litri doar în situații speciale, când transpirăm mult, de exemplu.
- O cantitate mare de lichide ingerate ”obosește” rinichiul, îl forțează să lucreze peste capacitate. Sigur, lichide mai multe scad riscul de formare a calculilor renali, dar trebuie să punem in balanță cele doua situaăii: avem risc de calcul? Ne asumam epuizarea rinichiului?
Consumăm proteine în limita de siguranță pentru rinichi: adică nu depășim un gram de proteină pe kilogram corp. Avem grijă la cantitatea de sare pe care o punem in mancare.
- Consumul de sare trebuie limitat la 5gr/zi (4-6). Peste aceste limite depășim capacitatea rinichiului. Renunțăm la fumat.
- Fumatul produce vasoconstricție și crește riscul de ischemie renală. În plus, tot mai multe studii arată o incidență mult mai mare la fumători a cancerului de uroteliu și mai ales de vezică urinară.
- Consumam fructe și legume pentru a echilibra ph-ul urinei. El trebuie sa fie între 5,5 și 7,5. Nu prea alcalin, pentru că favorizează infecțiile și nici prea acid pentru că apar anumite tipuri de litiază urinară (formarea de pietre de acid uric, foarte dureroase, pentru că au colțuri multe și ascuțite). Evităm riscul de infecții genitale.
- Micționăm imediat după actul sexual.
- Ne stergem, după ce folosim toaleta, dinpre anterior către posterior și nu invers. Evităm, pe cat posibil, folosirea toaletelor publice insalubre.
- Tratăm corect infecțiile urinare. Una din motivele pentru care se ajunge la dializă este pielonefrita cronică tratată după ureche. Ne-am îmbolnavit o dată, am luat un antibiotic (la indicația medicului), ne-am făcut bine și apoi credem că ăsta e tratamentul mereu. Și, cănd mai avem aceleași simptome (urinat des, disurie), luăm același tratament. Total greșit!
- Tratamentul cu antibiotic trebuie prescris doar după urocultură cu antibiogramă. Dacă avem infecții urinare repetitive, căutăm cauza. Poate fi o malformație de căi urinare cu care ne-am născut. Tratam corect infectiile din sfera faringo-amigdaliana și de piele.
- Exista riscul unei boli autoimmune numita glomerulonefrita acuta poststreptococica. Ea apare pentru ca organismul creează anticorpi antistreptococici și anumite secvențe din streptococci au similitudini imunologice cu proteine din structura renală, iar anticorpii atacă și rinichii.
- Luăm antiinflamatoare nesteroidiene (diclofenac, ibuprofen, de eemplu), antibiotice (de pildă gentamicina) cu precauție. Ele sunt puternic toxice renale. Precauția este mai ales la persoanele in vârstă. Luăm astfel de medicamente pe termen scurt, nu asociem între ele medicamente toxice renale, asigurăm hidratarea (le luăm cu multă apă) și controlăm diureza, ureea, creatinina si potasiul (ionograma). Nu asociem, la bătrâni în special, antiinflamatoarele nesteroidiene cu inhibitori ai enzimei de conversie (grup de medicamente pentru hipertensiune).
- Tratam corect si rapid episoadele de varsaturi si diaree. Eliminăm, prin aceste mecanisme de aparare a organismului, cantitati mari de lichide, iar asta poate duce la hipoperfuzie renala.
- Atentie la ceaiuri chinezesti, la ceaiuri diuretice și chiar la cafea in exces. Toate trebuie consumate în doze moderate.
- continuarea interviului o găsiți AICI
A consemnat pentru Asociatia pentru educație medicală și lifestyle ”Alegefericirea”, Dr. Roberta Rosca (doctor de emoții).
Alte interviuri cu medici:
Dacă vrei să vorbim despre impactul emoțiilor asupra diferitelor boli, apasă pe butonul ”programează-te”.